10 ani de naștere în Ceruri ai părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa

Iată-mi una dintre fotografiile de suflet, cutremurătoare prin simplitatea și expresivitatea chipurilor celor doi duhovnici ai României de ieri, de astăzi și de mâine.

Privind, de fiecare dată simt cum mă regăsesc, pe mine, cea care trebuie să fiu!

Este adevărat că Dumnezeu se află la capătul lacrimilor. La 1.30 noaptea, atunci când am primit această fotografie, cu 2-3 ani în urmă, lacrimile de regăsire m-au copleșit, redându-mi omenia, credința, dragostea, nădejdea și Lumina.

Spatele drepte rămase astfel, la capătul atâtor ani de tortură, zâmbetul și lumina neatinse de interminabile blasfemii, mângâierea de la capătul durerii. Impresionantă expresia luminoasă de pe chipul părintelui Calciu și zâmbetul sobru, dar plin de blândețe al părintelui Justin.

Cutremurători toții ochii care au învățat să privească mereu, mai departe. De la care nouă, tuturor, ni se cuvine a învăța să privim dincolo de pojghița de ură, politici ieftine și mizerie, înapoi și înainte, spre Adevăr, spre făgăduința Veșniciei.

Cei în care, la capătul atâtor dureri și neputințe, s-a născut Împărăția Cerurilor și care au trăit în mijlocul Ei încă din această lume, sunt cel mai uimitor dar și moștenire pe care Dumnezeu ni le-a lăsat și pe care suntem datori, cu viața și cu moartea, să le transmitem mai departe.

NB: A se vedea strângerea de mâini a celor doi Mărturisitori! Să ne fie model!

Anca Larisa