Cât mai aproape

• Unde s-ar bucura Domnul Hristos să ne vadă? întreabă vlădica.
• Mai aproape de El, de Crucea Lui, răspunde părintele nostru, Antim.
• Cel mai mare neajuns este acela de a nu dori să Îl cunoști pe Hristos. Adică, de a nu vrea, pur și simplu, să cauți esența. De a te complica fără rost. De a te minți la nesfârșit. Prea multă plictiseală, prea mult abandon.
• Dar vezi că Domnul nu a împărțit privilegii, nu a înființat parohii. Altul era mesajul.

• Tinere, îmi zise părintele, nu uita că azi este pomenirea sfântului Calinic! Un preot prahovean îl consideră cel mai mare sfânt român, dar eu prefer să nu fac clasamente.
• Este ctitorul Frăsineiului, iar acatistul se citește de regulă marți.
• Nu e suficient să acumulezi informații despre cineva, trebuie să pătrunzi misterul, să dorești să fi ințiat în tainele veșniciei.
• Cu siguranță vreau…
• Nu te grăbi, ia-o încet! Sfântul se veselește cu îngerii. De toate s-a lepădat, ca să urmeze lui Hristos. De bună voie a luat Crucea Lui. A urmat sărăciei Lui și a câștigat comorile duhovnicești. A devenit un fulger de har ce arde duhurile înșelătoare, un tunet ce risipește minciunile, o răsărire de noi începuturi bune, așa zice avva Ghelasie despre el.
• Sfântul a câștigat Veselia cea de Sus. Este moștenitor al Bisericii triumfătoare (Vi se pare puțin lucru?), găsind comoara de care vorbește Evanghelia. Sfântul a câștigat haina de Nuntă, este un mărturisitor neînfricat, un învăpăiat de dorul hristic, este clopotul inimii acestui popor. Este un sfânt localnic al pământului strămoșesc, ce veghează asupra noastră. Pentru că Unirea în Duh ei au făcut-o, sfinții: Calinic, Neofit, Audaxie, Leontie, Paisie, Niceta, Sava, Zoticos…
• Să învățăm selectivitatea. Să selectăm doar ce e bun. Fără o selecție atentă, viața e o traumă.
• Omul renaște, redevine prunc, nu se tulbură, nu se mânie, nu se înalță.
• Ateii ne pot lua banii, dar nu ne pot lua Biserica. În această lume decăzută, un singur Doctor mai aduce mângâiere. Acesta făurește istoria, nu isteria. Roadele acestei credințe sunt fascinante. Fără această rodire, viața e o zăpăceală.
• Nu vrem doar să vorbim despre Rai, vrem să mergem acolo. Degeaba ținem în mână Cufărul plin de comori, dacă nu avem cheia, smerenia…
• Spre Tărâm nu ne târâm, mergem triumfători. Și de ce ar fi mai credibile noi presupuneri ale noilor adepți ai lui Arie decât vechile certitudini?
• Nimeni nu ne poate fura speranța.
• Tânărul din Sud care a murit și a înviat a fost și a rămas foarte aproape de Dumnezeu. Nu se poate povesti ce a văzut Acolo. A fost dincolo de orice presupunere. Și nu a fost moarte clinică.. Problema e când te întorci, constați că nu mai există vechiul tu, nu mai ai CNP. Nu poți merge în vechiul bloc, la etajul al treilea, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Vecinii nu ar înțelege, poate nici părinții… Singurii cu care ești pe aceeași frecvență sunt marii duhovnici.

Marius MATEI