Cosmogonia creştină, in viziunea Pr. Ghelasie Gheorghe

Taina Creaţiei este nu în „afara” DIVINULUI (ca la antici), ci în „Interiorul DIVINULUI”, în CHIPUL de FIU FIINŢIAL DIVIN care se face „Dublu” CHIP de FIU, de DIVIN şi de Creaţie. Această Viziune a unei Creaţii ce „iese” şi se plămădeşte din Interiorul DIVINULUI este specificul creştin. Anticii văd creaţia ca un iluziv proces al unui „în afară” absolut. Creaţia şi ca „Interior DIVIN” dă Realitate concretă Creaţiei.

Parabolic: „FIUL DIVIN, Îmbrăcat şi într-un Chip de Fiu de Creaţie, SCRIE CARTEA VIEŢII de Creaţie în care zugrăveşte atât toate Formele de Creaţie, cât şi un Tainic IMN de IUBIRE şi Închinăciune faţă de TATĂL (într-un Limbaj Nou, de Creaţie)”.

Această „Preexistenţă” a Lumii înainte de a fi „înfăptuită” nu este, ca la antici, un „Spiritual de principii Divine” care se fac „Sufletele formării lumii’“ (aşa-zisele Scântei Divine sau preexistenţa Spiritelor, ce apoi se încorporează în diversitatea

creată), ci un „MEMORIAL de Fiinţialitate Creată” (de Chip de Fiu creat), care este totodată ASUMAT de PERSOANA directă şi FIINŢIALĂ a FIULUI DIVIN. Chipul de Fiinţialitate de Fiu Creat are în Sine toate „Arhememoriile” tuturor manifestărilor

de Creaţie, ca o Personalitate originară de Creaţie ce are deja „orientarea Structurală” a lumii create. LOGHII CREATORI, CUVINTELE DIVINE „prin care toate s-au făcut”  sunt „Dublu CHIP” – CHIP de FIUL DIVIN în UNIRE cu Chipul de Fiu de Creaţie.

Mare atenţie la evidenţa acestui fapt fundamental pentru Cosmogonia Biblică. Anticii (şi mulţi alţii) consideră LOGHII DIVINI direcţi, care prin Lucrare HARICĂ se fac „Modelatorii” lumii. Noi insistăm pe „ARHECHIPUL” Originii Creaţiei în CHIPUL PREHRISTIC, Enipostazierea Precreaţie a FIULUI DIVIN. FIUL DIVIN, deja UNIT CU Chipul de Creaţie, poate să treacă, fără „golul abisal” dintre DIVIN şi Creaţie, la „Facerea Lumii”.

Cea mai spinoasă problemă a Cosmogoniei antice este „dualitatea contrară” a „structurărilor create”, ca: negativ-pozitiv, masculin-feminin. Şi Biblic se consemnează dualităţile: Cer şi Pământ, Lumină şi Întuneric, Zi şi Noapte, Bărbat şi Femeie etc. Se mai vorbeşte de dualitatea contrară de Spirit şi materie, Suflet şi Corp. Anticii văd în acestea o „lege a formării şi configurării”.

Noi considerăm că această „dualitate contrară” este doar după „căderea în păcat”, în fond fiind „Dualitatea DIVIN şi Creaţie” a CHIPULUI LOGOSULUI DIVIN CREATOR (LOGOSUL PREHRISTIC).

Realitatea Existenţială Creată are în primul rând „Dualitatea de Fiinţialitate” (CHlP-Pecete DIVINĂ pe Chip de Creaţie, din ARHEMEMORIALUL PREHRISTIC al LOGOSULUI CREATOR); are o „Dihotomie” Suflet-Fiinţă şi energii de creaţie corporale. Cine nu ţine cont de aceste „două dualităţi” riscă interpretări insuficiente şi eronate ale Facerii Lumii din Revelaţia Biblică.

Facerea Lumii – Hexameronul Facerii

„La început DUMNEZEU (CUVÂNTUL) a făcut Cerul şi Pământul”. Iată „Dualitatea de Fiinţialitate” (ARHECHIPUL PREHRISTIC, ca CHIP DIVIN care creativ se face Cer

şi Chip de Creaţie-Pământ). Unii văd în aceasta „dualitatea Spirit şi materie”. Noi considerăm „dihotomia Suflet (Spirit) şi Corp (materie) nu ca „Facere”, ci ca „aspect configurativ” al Formelor Create. DUMNEZEU nu Creează în funcţie de „dualitatea Spirit şi materie” (ca la antici), ci ca ARHECHIP de Fiinţialitate DIVIN şi Creaţie, care are apoi şi o configuraţie de Fiinţă şi energii de creaţie (Spirit şi Corp). Cerul şi Pământul sunt „Arhechipuri precreaţie”, sunt CARTEA VIEŢII FIULUI CREATOR.

„Şi Pământul era netocmit şi gol şi DUHUL se purta deasupra Apelor”. Adică Chipul de Creaţie are Pecetea DIVINULUI, dar nu este încă „desfăşurat”, ci doar în Potenţă, în „BRAŢELE DUHULUI”. Şi acest (nivel) este tot „Precosmic”, doar ca Zugrăvire în CARTEA VIEŢII.

Urmează „Big-Bang-ul” (explozia) Cosmic: „Să se facă LUMINĂ”. Creaţia „Iese” din DIVINUL CREATOR ca să devină Cosmos-Lume. Este „Big-Bang-ul” CUVÂNTULUI, LOGOSULUI PREHRISTIC (deja DIVIN şi Creaţie), încât Cosmosul va fi „Facerea Lumii” după ARHEMEMORIILE LOGOSULUI care „ZICE şi se Face”.

Acum urmează propriu-zis Facerea Lumii, cu cele Şase Zile. Se face „separarea Apelor” (Apele ca simbol al ARHEMEMORIILOR PREHRISTICE) şi „Dualitatea de Fiinţialitate” ca DIVIN şi Creaţie se „desfăşoară” în multiple Configuraţii, atât generale, cât şi Individuale. Toate sunt „Perechi DIVIN-Creaţie”: Cer-Pământ, Zi-noapte, sus-jos, apă-uscat, masculin-feminin, Bărbat-Femeie etc.

Încă o dată insistăm pe evidenţa specificului Facerii Lumii ca „Facere a Formelor de Creaţie” care nu au încă acel „Conţinut-Creştere” ce va fi „Răspunsul Propriu” al Formelor de Creaţie. De aceea, Facerea Lumii nu se „opreşte” aici, ci urmează „Facerea EUHARISTICĂ” a ÎNTRUPĂRII propriu zise HRISTICE.

Să vedem însă Taina Omului, ca „Trecere” spre „Facerea EUHARISTICĂ-HRISTICĂ”.

Anca REVNIC

Bibliografie:

Mic Dictionar Isihast, Ieromonah Ghelasie Gheorghe, Editura Platytera, 2015