Despre Indumnezeire, prin primirea Duhului Sfant – Avva Ghelasie Gheorghe

„Îndumnezeirea în sensul strict Creştin şi în sensul Iconic Liturghisitor EUHARISTIC nu este transformarea în ceva de DUH Dincolo de orice Formă şi Chip de Creaţie, ci tocmai această Conlocuire din DUMNEZEIREA ÎNTRUPĂRII FIULUI. Noi luăm FAŢA FIULUI Celui ÎNTRUPAT în Îndumnezeire.

Noi nu ne Îndumnezeim direct prin SFÂNTUL DUH, ci SFÂNTUL DUH ne înlesneşte să căpătăm FAŢA FIULUI Celui ÎNTRUPAT, CUVÂNTULUI Celui ÎNTRUPAT, Celui EUHARISTIC, şi în această ÎNTRUPARE vine Conlucrător şi Conlocuitor şi Coprezent şi SFÂNTUL DUH Direct şi personal, după cum s-a Arătat la Botez.

În LITURGHISIREA EUHARISTICĂ Preotul Invocă pe SFÂNTUL DUH ca să vină să ne adune şi pe noi, Mlădiţele, în Butucul Viţei Supracosmice, care este ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI.

Noi nu ne transformăm în DUH, ci primim DUHUL PREASFÂNT care ne Arată nouă CHIPUL FIULUI Lui DUMNEZEU, CHIPUL ÎNTRUPĂRII FIULUI Lui DUMNEZEU.

DUHUL SFÂNT este numai în Arătarea FIULUI Cel ÎNTRUPAT DUMNEZEIESC.DUHUL nu dizolvă ÎNTRUPAREA FIULUI Lui DUMNEZEU, TRUPUL ÎNVIAT EUHARISTIC nu este TRUP Transformat în DUH. De aici şi părerea că noi ne Împărtăşim din DUH. Împărtăşirea ar fi Împărtăşire de DUH. Nu este aşa. Noi ne ÎMPĂRTĂŞIM real şi faptic prin LUCRAREA cea DUMNEZEIASCĂ a PREASFÂNTULUI DUH, ne ÎMPĂRTĂŞIM din TRUPUL de ÎNTRUPARE al FIULUI Lui DUMNEZEU, nu din transformarea FIULUI lui DUMNEZEU în DUH. Noi ne ÎMPĂRTĂŞIM de Coborârea FIULUI lui DUMNEZEU în Creaţie, şi Coborârea nu o face Transformarea în DUH, ci o face tocmai ÎNTRUPAREA. Prin ÎNTRUPARE noi primim accesul, legătura şi ÎNTÂLNIREA cu DUMNEZEIREA.

Repetăm, noi nu ne Îndumnezeim prin Transformarea absorbirii într-o Stare de DUH, ci noi ne Îndumnezeim tocmai prin CHIPUL de TAINĂ al FIULUI Lui DUMNEZEU care se ÎNTRUPEAZĂ.

Noi nu ne întâlnim cu DUMNEZEIREA intrând în DUMNEZEIRE, ci ne ÎNTÂLNIM CU DUMNEZEIREA între DUMNEZEIRE şi CHIPUL de Creaţie. Noi nu putem intra în DUMNEZEIRE direct, în FIINŢIALITATEA DUMNEZEIRII, şi nici DUMNEZEIREA nu intră în Fiinţialitatea noastră, pentru că ne-ar Desfiinţa, ci se face ÎNTÂLNIREA de TAINĂ între noi, şi acest între este EUHARISTICUL, este ÎMPĂRTĂŞIREA, este ÎNTÂLNIREA. Aici este TAINA cea mare, a LITURGHISIRII EUHARISTICE, în care este ca Origine şi CHIPUL de BISERICĂ al Comuniunii, al Adunării Credincioşilor. De aceea CHIPUL de BISERICĂ este Însăşi TAINA BISERICII în Sine.

Noi vorbim în CHIP de BISERICĂ în Sine, în TRUP de EUHARISTIE în Sine ca Origine. DUHUL PREASFÂNT Coboară doar peste CHIPUL EUHARISTIC şi-n Arătarea şi accesibilitatea CHIPULUI de ÎNTRUPARE EUHARISTIC. DUHUL SFÂNT, ca şi la Botez, Coboară peste FIUL.

(…) Pronia sau Purtarea de grijă a lui DUMNEZEU este în sensul că DUMNEZEU se PECETLUIEŞTE şi rămâne un ACTIV Indestructibil al Creaţiei Sale. Cum s-ar zice, CHIPUL rămâne neatins. De aceea Fiinţialitatea de Creaţie nu poate fi distrusă, ea se regenerează permanent tocmai în ACTIVUL PECETEI DUMNEZEIEŞTI, ACTIV care rămâne în VEŞNICIE.

TAINA de ACTIV DUMNEZEIESC Veşnic este Însăşi TAINA VIEŢII noastre de Creaţie, dar ÎNTÂLNIREA dintre Creaţie şi DUMNEZEIRE este între CHIPUL DUMNEZEIESC DINCOLO de toate CHIPURILE şi CHIPUL de Creaţie, ca Răspunsuri. ÎNTÂLNIREA dintre DUMNEZEIRE şi Creaţie este ÎNTÂLNIREA de Răspuns.

Noi ÎNTÂLNIM DUMNEZEIREA dacă Răspundem lui DUMNEZEU, iar DUMNEZEU Răspunde Răspunsului nostru. Noi vom Vedea pe DUMNEZEU dacă EL Vine şi se Arată ca ÎNTRUPARE. Îl Vedem pe DUMNEZEU doar dacă ne arătăm înaintea Lui. Rugăciunea EUHARISTICĂ Creştină este prin acest CHIP al ÎNTRUPĂRII, cel Dintre DUMNEZEIRE şi Fiinţialitatea de Creaţie.

Cine nu se Împărtăşeşte de TRUPUL EUHARISTIC nu poate avea niciodată ÎNTÂLNIREA cu DUMNEZEIREA. De aceea Creştinul Ortodox, Creştinul în general, fără ÎMPĂRTĂŞIRE EUHARISTICĂ nu are Viaţă propriu-zisă Creştină.

Noi ne facem, prin Participarea la TAINA EUHARISTICĂ, Una cu TRUPUL lui HRISTOS, dar fără să ne transformăm propriu-zis în TRUPUL lui HRISTOS, ci intrăm în circulaţia DUMNEZEIASCĂ a TRUPULUI, a TAINEI ÎNTRUPĂRII lui HRISTOS, care ne dă apoi accesul şi la ÎMPĂRTĂŞIRE, care este Dialogul cel Dintre.

Noi trebuie Direct şi Personal să Vorbim cu DUMNEZEIREA. Această Vorbire este ÎMPĂRTĂŞIREA, Dialogul este ÎMPĂRTĂŞIREA. De aceea Împlinirea de TAINĂ a Rugăciunii Creştine este acest Dialog de ÎMPĂRTĂŞIRE, aici e Împlinirea. Cine nu se Împărtăşeşte, n-a ajuns la Vorbirea de TAINĂ Duhovnicească Creştină, ci doar la o Prezenţă.

Noi, în BISERICĂ, în Adunare, în Participarea la TAINA EUHARISTICĂ, avem acces doar la o PREZENŢĂ de TAINĂ DIVINĂ, STĂM în PREZENŢA Lucrării de TAINĂ DUMNEZEIEŞTI. Dar ÎNTÂLNIREA şi VEDEREA sunt ÎMPĂRTĂŞIREA. De aceea şi pustnicii şi Sfinţii nu puteau trece în VEŞNICIE fără această TAINĂ a ÎMPĂRTĂŞIRII. Maria Egipteanca, deşi ajunsese la o TAINĂ Duhovnicească Înaltă, n-a trecut în VEŞNICIE până n-a fost ÎMPĂRTĂŞITĂ de Preotul Zosima. Se vorbeşte în Vieţile Sfinţilor că Pustnicii, chiar dacă trăiesc, şi trăiau, foarte izolaţi, în Viaţa aceea dincolo de Adunarea obişnuită a BISERICII, veneau în mod nevăzut şi se ÎMPĂRTĂŞEAU din EUHARISTIE.

În Viaţa Creştină Ortodoxă în special, nu se poate da Împărtăşanie fără Spovedanie, fără legătura cu ACTIVUL CHIPULUI FIULUI, al ÎNTRUPĂRII DUMNEZEIEŞTI. Spovedania ne dă nouă accesibilitatea. De aceea într-un tradiţional se vorbeşte de această Practică Ritualică, în care toţi Credincioşii se Spovedesc în mod deosebit, dacă nu în fiecare zi, barim o dată pe lună, aşa cum este încă tradiţionalul. Adevăratul Creştin să facă această

Spovedanie din 40 în 40 de Zile, şi aşa se menţine în HARUL Lucrător de accesibilitate EUHARISTICĂ.

Se vorbeşte chiar de o Împărtăşire periodică, din 40 în 40 de zile a Credinciosului mai râvnitor, dar Împărtăşirea zilnică sau Săptămânală sau mai deasă nu este în Practica direct Ortodoxă Creştină, pentru că această Împărtăşire este o Treaptă a VEŞNICIEI. Deschiderea şi Creşterea noastră Duhovnicească încă n-a ajuns la Fructul VEŞNICEI.

De aceea pentru noi cel mai important Act al LITURGHISIRII EUHARISTICE este Spovedania şi Participarea la RITUALUL SACERDOTAL-SACRAMENTAL al Săvârşirii EUHARISTIEI.

Noi luăm după Participare Anafura şi Aghiasma-Apa Sfinţită ca fărâmiturile de la CINA cea de TAINĂ, la care se Împărtăşesc doar Sfinţii cei Vrednici, cei care au făcut Pregătirea.

Această Smerenie în care tu îţi recunoşti nepregătirea este de mare importanţă în Viaţa Duhovnicească Creştină. A te duce spre Împărtăşire fără această Smerenie, fără această Închinare, fără această Oprire la HOTARUL de TAINĂ, fără această Stare a ta, nu este cu adevărat Chip Creştin Ortodox. De aceea nu degrab să te Împărtăşeşti, dar degrab să te Spovedeşti, degrab să te Opreşti la HOTARUL de TAINĂ, din care să primeşti doar aceste Raze-fărâmituri de SFÂNTĂ ÎMPĂRTĂŞANIE care sunt Anafura şi Sfânta Aghiasmă, ca unele Binecuvântate, atinse de SFÂNTA EUHARISTIE-ÎMPĂRTĂŞANIE, ca acea Femeie care s-a atins de MÂNTUITORUL.

Noi trebuie să ne recunoaştem că nu suntem vrednici mai mult, ci doar această Smerenie apoi ne dă şi accesibilitatea cea mare a ÎMPĂRTĂŞIRII.”

 BIBLIOGRAFIE: Chipul omului / ieromonah Ghelasie Gheorghe. – Bucureşti : Platytera,     2013

Anca Revnic