LOADING

Type to search

Marii duhovnici ai neamului

DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU

Share
  • – Ce folos află zidirea din partea mea, înaintea lui Dumnezeu, dacă eu îi ofer din dragostea mea? Are ea vreun folos înaintea lui Dumnezeu?

    – Iată ce este, frate Ioane! Zidirea aceasta, nu simte că o iubim noi, că n-are ratiune si nici sentiment. Două puteri are sufletul nostru. Ai văzut la Sfântul Ioan Damaschin în Dogmatică: „Cele două părti domnitoare ale sufletului: mintea si sufletul”. Creierul, care este sălas al mintii, este unealta ratiunii si inima este locul sentimentului, a simtirilor duhovnicesti. Zidirile nu simt că le iubim sau le urâm si nici n-au suflet cu durere.

    Să stii mata că patru sunt felurile vietuitoarelor din lume, după Sfintii Părinti. Asa! Tine minte: Îngerii au minte si duh, oamenii au trup, minte, duh si suflet; animalele au trup si suflet, dar suflet cu simtire, că dacă îl tai, îl doare, nu-i asa? Iar ierburile si copacii si tot ce este vegetal de pe pământ au viata firii, suflet fără de simtiri. Întelegi? N-are ratiune si nici sentiment, ca să simtă că-l iubesti sau că-l urăsti. Si nici dacă ai tăiat cu coasa florile sau ai doborât un copac în pădure, nu simt ceva. Ele au numai viata firii; cresc si scad, fără să aibă dureri.

    Si atunci, dacă am iubi pe oricare dintre cele patru feluri de vietuitoare, care coboară de la Dumnezeu în jos, ele ne pot sui pe noi, care suntem fiinte rationale si avem minte, cuvânt si duh, în chipul Sfintei Treimi, pe treptele urcusului duhovnicesc, către Dumnezeu.

    Toată zidirea – auzi ce spune Apostolul Pavel – suspină până azi, asteptând slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu. Că zidirea este sub păcat de când a fost corupt Adam, stăpânul zidirii, în rai.

    În Hronograf am găsit de ce a pus Dumnezeu numele lui Adam de patru litere. Adam înseamnă: răsăritul, apusul, miazăzi si miazănoapte.

    Aceste patru litere le-a pus Dumnezeu în Adam, pentru că în el trebuia să facă o putere care să stăpânească cele patru părti ale lumii: răsăritul, apusul, miazăzi si miazănoapte. Iar Hristos când vine, vine cu crucea, formată tot din patru. El vine ca să sfintească cele patru părti ale lumii simtite si să binecuvinteze toate popoarele lumii.

    Adam avea o mireasmă în rai, ca stăpân al tuturor făpturilor, încât leii, leoparzii si balaurii când îl miroseau, veneau si-i lingeau picioarele. „Stăpânul!” A pierdut această mireasmă când l-a scos din rai, spune Sfântul Isaac Sirul, si acum leul vrea să-l omoare, balaurul să-l muste, celelalte să-i facă rău. Si a rămas – fiindcă a rămas o scânteie a darului lui Dumnezeu când s-a corupt firea în rai -, cum ar rămâne o scânteie în cenusă, prin care s-a ridicat Adam înapoi prin Învierea Mântuitorului. De aceea o seamă de animale încă se tem de om si cele mai multe îl urăsc pe om, căci atunci când a căzut el din ascultarea Ziditorului si ele s-au abătut din ascultarea lui.

    Dar si acum un om duhovnicesc poate fi ca Adam înainte de cădere, cum a fost Sfântul Ghera-sim de la Iordan, căruia i-a slujit leul 60 de ani sau Sfântul Antonie si altii, care luau aspide si serpi în mână sau unii care stăteau cu ursii, cum a fost Sfântul Ioanichie cel Mare.

    Ai văzut că acesti sfinti, cum v-am vorbit în treptele urcusului duhovnicesc, s-au îndumnezeit după dar. S-au făcut dumnezei si atunci animalele si balaurii li se supuneau din nou si toate le slujeau.

    Ai văzut ce spune în Limonar: Unul dormea în pesteră cu leul trei ani de zile. Când venea cineva îi zicea leului: „Stai pe loc, să nu vatămi pe cineva!” Si a întrebat altul:

    – Părinte, cum stai cu leul? Nu te temi că te va mânca?

    – Nu! Am să vă spun. De sapte ani dorm cu el, spate la spate, să ne încălzim. Si el îmi păzeste putinele straturi de caprele sălbatice. Dar mi-a spus îngerul Domnului, că acest leu peste trei ani are să mă mănânce pe mine!

    – Dar de ce nu fugi de aici, dacă o să te mănânce?

    – Nu! Ori unde m-as duce, tot leul mă mănâncă.

    – Dar de ce?

    – Mi-a spus îngerul: „Când erai în lume erai păstor de oi. Erai cu o turmă si aveai câini răi. Si a venit un om care era trecător si au sărit câinii, si tu ai putut să-l aperi si nu te-ai dus. Si până ai ajuns tu câinii l-au muscat rău pe om si omul acela n-a trăit mult si a murit. Si esti dator cu o moarte, să fii si tu muscat si mâncat de fiară. Si peste trei ani acest leu, care te încălzeste si ti-i slugă, te va mânca, ca să-ti ierte Dumnezeu păcatul. Si oriunde te duci, leul te mănâncă. Aceasta a rânduit Dumnezeu, ca să plătesti cu moartea ta moartea acelui om pe care nu l-ai apărat de câini”.

    Deci toate-s cu rânduială, frate Ioane.

     

  • Parintele Cleopa

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *