Invesnicirea parintelui Nicodim

Nostalgici fără de preţ. Pentru că doar mândria are preţ. Şi e plătită mereu. Bucuria nicodată, asemenea apei de izvor pe care încă o găseşti liberă şi pretutindeni. Aşa şi harul celui care, pe numele său Nicodim Bujor, mi-a inspirat una din cele mai frumoase poezii: Vino în Rai! La mare preţ este şi cuvântul său, de a ne regăsi odată în rai unii cu alţii. Cuvânt în care cred şi de care nu mă pot depărta.

Nu ştiu cât de multe întâlniri aţi avut cu sfinţii. Eu unul am avut şansa să mi se ţintuiască eternitatea pe spusele unui „moş”, care nu făcea nimic altceva decât să fie trâmbiţa lui Hristos. Monahul Nicodim mi-a vorbit „în viaţă”, dar mi-a vorbit „de dincolo de viaţă”. Şi acesta e privilegiul cel mai mare al sfinilor. De atunci văd lume altfel. De atunci merg spre rai şi nu mă osândesc la neputinţă. Trec peste toate, ridic fruntea sus şi cred că cerul ne aşteaptă cântând.

Catalin Dumitrean