LOADING

Type to search

“Marturisitorii” – Sfintii inchisorilor, volum ingrijit de Ciprian Voicila

Marii duhovnici ai neamului

“Marturisitorii” – Sfintii inchisorilor, volum ingrijit de Ciprian Voicila

Share



Părintele Augustin de la Aiud spunea: „Mai ales noi, preoţii, suntem datori să facem cunoscută credincioşilor jertfa mucenicilor noştri. Propovăduirea sfinţeniei acestor martiri ne va întări în credinţă şi ne va ajuta foarte mult la mântuirea sufletelor noastre.” Materialul care urmează este important întrucât este chiar o mărturie a părintelui Augustin de la Aiud, care a auzit multe dintre minunile noilor mucenici. El strânge material pentru a realiza o carte despre aceste minuni…

Un părinte din Cluj, care avea probleme foarte mari în parohie cu privire la o bucată de teren care aparţinea bisericii, i-a dat în judecată pe cei care au luat acest teren. Şi mulţi ani de zile s-a tot judecat şi nu şi-a rezolvat această problemă. Dar, venind la Aiud, i-am dăruit un femur din osuarul de la Aiud. L a primit cu lacrimi în ochi şi s-a bucurat foarte mult şi, când l-a dus la biserică, a ţinut mult să i spună sfântul care îi este numele. I-a pus pe toţi cei din parohie să se roage, au făcut slujbe speciale pentru acest sfânt, şi sfântul le-a spus că îl cheamă Gheorghe. Asta a fost o bucurie foarte mare pentru el (pentru părinte – n.n.), pentru că şi pe el îl cheamă tot Gheorghe. Şi, după ce i s-a descoperit şi numele, nu a mai durat mult şi după câteva zile i s-a rezolvat şi problema aceasta juridică legată de acel pământ.
Soţia acestui părinte nu putea rămâne însărcinată de patru ani de zile. Şi le-am dat ulei din candela sfinţilor, spunându-le să ia câte trei picături după anaforă şi după aghiazmă. Aşa au şi făcut, şi aceasta a rămas însărcinată. Tot acestei femei i-a crescut, la un moment dat, la piept, un chist exterior cam de vreo 4 mm şi mi-a spus că s-a dat cu untdelemn de la sfinţi dimineaţa şi până seara nu mai avea nimic.

O altă fată din Cluj a venit cu un grup din oraş şi s-a închinat la sfinţi, s-a închinat la icoana Maicii Domnului şi i-a cerut voie maicii care era la osuar să i se îngăduie să se dea cu puţin untdelemn la cap, unde avea un chist. A făcut acest lucru şi a revenit după o perioadă, spunând că după patru zile, când s a pieptănat, nu mai avea nicio problemă la cap. Şi i a arătat maicii, căreia i-a cerut să-i dea voie să ia untdelemn, locul unde a fost chistul la cap; fusese destul de mare. Se vedea în acel loc acum ca un punct alb şi ca o arsură. Tot aşa, nişte maici cu dureri foarte mari de cap s-au dat cu acest untdelemn din candela sfinţilor şi li s-au oprit pe loc durerile.

O familie din Piteşti, soţ şi soţie, tineri, erau foarte întristaţi că nu puteau avea un copil şi se gândeau să abordeze o viaţă de familie mai austeră, să încerce să trăiască în curăţie unul cu celălalt. Eu le am vorbit despre sfinţi şi despre uleiul din candela sfinţilor şi le-am dat să ia împreună acel untdelemn. Soţia avea un virus în organism care, dacă ea ar fi rămas însărcinată, ar fi provocat multe complicaţii fătului, acest lucru contribuind şi el foarte mult la stările lor de deznădejde. Dar, prin minune dumne¬zeiască, ea a rămas însărcinată şi, după ultima ana¬liză medicală, a constatat că virusul dispăruse din organism.

Unui bărbat din Bucureşti de 46 de ani i-au venit în ianuarie surorile disperate cu maşina la Aiud, plângând, pentru că fuseseră prin Bucureşti pe la Sfântul Nectarie, pe la Sfântul Ilie Lăcătuşu, să le asculte sfinţii rugăciunea şi să-l vindece pe fratele lor care era internat în spital, operat pe creier, şi care se afla în comă din cauza unei tumori foarte mari, nemaiprimind nicio şansă de supra¬vieţuire din partea medicilor. Şi, mergând la Radu Vodă şi aflând de la o femeie că sunt sfinţi mari care fac minuni la Aiud, au venit spre seară şi plângeau cu amar din faţa casei şi până la osuar şi acolo, în faţa icoanei Maicii Domnului şi a Sfintelor Moaşte. Le-am dat untde¬lemn şi le-am spus să îi dea pe cap în semnul Sfintei Cruci. Când au ajuns la Bucureşti aşa au şi făcut. Şi după ce l-au dat cu untdelemn, medicii s-au răzgân¬dit şi l-au băgat din nou în operaţie. L-au operat şi – minune dumnezeiască! După trei zile de la operaţie a fost în picioare, fără pierderi de memorie, fără ameţeli, fără nicio reacţie adversă la problema pe care a avut-o la cap. Iar în Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, au venit împreună la Aiud şi plângeau toţi de bucurie. Bărbatul a fost cel care a condus maşina de la Bucureşti până la Aiud, ca să aducă mulţumire sfinţilor pentru această minune care s-a făcut cu el. I am şi văzut operaţia. Un sfert din cap era tăiat în zona frunţii. Şi era şi el oarecum şocat de locul Aiudului, pentru că nu se aştepta să vadă mănăstirea în forma în care este ea, adică pe Râpa Robilor. Intrând în osuar, a rămas oarecum mut faţă de ce a văzut acolo – icoana Maicii Domnului şi sfintele moaşte. Mama lui spunea întruna de mulţimea lacrimilor vărsate pentru copilul său, că i-au secat şi lacrimile şi îi mulţumea Maicii Domnului şi acestor sfinţi că i l-a vindecat. Ţi se sfâşia inima când te uitai la ei. Ei sunt o mărturie mare de credinţă a unei întregi familii care s-a rugat pentru un frate de-al lor, ca Dumnezeu să-l vindece.

O femeie din Târgu Jiu a venit cu un taxi, maşină plătită de unul dintre băieţii ei. Avea boli foarte multe în organism, printre care un diabet foarte ridicat, o infecţie foarte mare la picior, o cangrenă deschisă care, în timp, în loc să se cicatrizeze, s-a făcut şi mai mare din cauza diabetului, şi avea dureri foarte mari care nu o lăsau să doarmă noaptea. A spus că de luni de zile nu mai dormise. Era disperată. A mers pe la toate mănăstirile din zona Târgu Jiului, a fost la slujbele Sfântului Maslu foarte des, atât la mănăstire cât şi acasă, era spovedită şi împărtăşită. Şi tot aşa, ca în cazul celălalt, un părinte din Sfântul Munte i-a spus că la Aiud sunt sfinţi care fac minuni foarte mari şi să meargă acolo neapărat, pentru că va primi ajutor de la Dumnezeu. A venit la Aiud plângând cu disperare de durerile şi de necazurile ei. I-am dat un litru de untdelemn din candela Maicii Domnului de la sfinţi şi i-am spus să se dea în semnul Sfintei Cruci, pe rană, de 40 de ori. Asta a şi făcut şi, la mai puţin de o săptămână, m-a sunat şi mi-a spus cu lacrimi în ochi că i-au încetat durerile. Nu o mai durea deloc, asta în condiţiile în care lua medicamente de la cele naturiste şi până la celelalte, fără niciun rezultat. Şi, în mai puţin de două săptămâni, mi-a spus că a început să i se cicatrizeze rana.

Un părinte din Satu Mare a primit binecuvântare de la Preasfinţitul Justinian de a aduce sfinte moaşte de la Aiud la biserică şi să le păstreze în sfântul altar. Şi mi-a spus că, până să aducă sfintele moaşte, în parohie erau totdeauna neînţelegeri şi tensiuni între credincioşi. Dar, de când au venit sfintele moaşte, s-a aşternut pace şi linişte peste tot. Un alt lucru extraordinar pe care l-a spus părintele a fost că au început să vină oameni care până atunci nu cercetaseră deloc biserica. Pur şi simplu se vedea că erau parcă chemaţi şi aduşi în biserică de o forţă nevăzută, de harul lui Dumnezeu, şi voiau să caute ceva în biserica respectivă. Şi părintele, văzându-i aşa porniţi, le-a spus despre sfinţii de la Aiud – la care s au închinat cu multă evlavie şi cu lacrimi în ochi. Şi, mai mult, părintele, având şi ceva construcţii de făcut, a început să primească donaţii datorită acestui har pe care îl au sfinţii şi datorită liniştii pe care o primesc oamenii atunci când se închină la aceste sfinte moaşte.

O fiică duhovnicească din Aiud, având mari probleme cu sarcina din cauza unei infecţii urinare de care nu a scăpat cu niciun medicament, s-a închinat la sfintele moaşte, a luat din untdelemnul sfinţilor şi, înainte de naştere cu vreo patru luni de zile, după ce a repetat analizele, medicii i-au spus că nu mai are deloc acea infecţie urinară.

Un călugăr român din obştea mănăstirii Sfântul Sava, din Ierusalim, mi-a relatat o întâmplare minunată. Într-una din zile, stareţul se ducea, după obicei, să se închine la sfintele moaşte din osuarul mănăstirii, care cuprinde părticele dintr-o mulţime de sfinţi mari, printre care şi sfinte moaşte de la Aiud, pe care părintele stareţ le ţinea cu multă evlavie. Şi, în ziua aceea, când a intrat, o mireasmă puternică l-a învăluit deodată. Şi a căutat la toate moaştele să vadă de unde vine mireasma şi, spre surprinderea şi bucuria lui, a văzut că mireasma venea de la sfinţii de la Aiud. A chemat toată obştea să se închine şi mare i-a fost mirarea când a aflat că românii nu şi-au canonizat martirii şi zac aruncaţi în gropile Aiudului.

De aceea îi îndemn pe toţi credincioşii să se închine şi să îi cinstească pe aceşti mari martiri ai noştri, pentru că, aşa cum spune părintele Justin, numai rugăciunile lor ne mai pot scăpa neamul.

…Evoluţia stării de sănătate a Elenei T. după prima operaţie a fost nesperat de bună, lucru care ne a dat şi mai multă încredere. Părintele I. M., care ştia că îi dădeam Elenei cu mir adus de la Aiud şi că ne rugam la Sfinţii Mărturisitori ai închisorilor, mi-a zis că este o minune a Sfinţilor Mărturisitori de la Aiud. Ne-a mai spus că, în aceeaşi măsură, au făcut minuni Sfânta Liturghie şi Sfânta Împărtăşanie pe care a primit-o de mai multe ori în timpul spitalizării.

…Durerile provocate de negi, frica de a merge la medic şi de a suporta durerile electrocauterizării au fost hotărâtoare în luarea deciziei de a unge zonele afectate cu untdelemn de la sfinţii de la Aiud şi de a citi mai des Acatistul Sfinţilor Români din închisori. Într-un final, mi am zis că, dacă untdelemnul este bun pentru vindecarea rănilor (Luca 10, 34), şi dacă acesta mai este şi de la candela celor care s-au jertfit pentru credinţă şi mai şi citisem despre o serie de minuni şi vindecări rezultate în urma ungerii cu untdelemn de la sfinţii mucenici de la Aiud (vezi Presa ortodoxă, nr. 4/2009, pp. 5-6; broşura „Mănăstirea Sf. Cruce de la Aiud, pp. 22-25), cu atât mai repede se va întâmpla vindecarea şi în cazul meu, dacă Dumnezeu va dori acest lucru. Disperarea a fost mai mare decât credinţa pe care o aveam, sau poate că eu păcătoasa nici nu aveam atâta credinţă, doar mila lui Dumnezeu a fost mare! La scurt timp după aplicarea untdelemnului, suprafeţele cu negi s au uscat, iar partea uscată de tegument a căzut. În momentul în care scriu, la degetele mâinilor în zona unghiilor nu mai există negi. Mărturisesc că în talpă, de pe suprafaţa extinsă care a fost afectată de negi, aceştia au dispărut în cea mai mare parte, iar zonele încă nevin¬decate în totalitate sunt periferice, reduse ca suprafaţă şi deja aproape uscate şi aştept ca în zilele următoare să se desprindă şi acestea.

…Ajungând acasă, am început să-l ungem pe Luca la ochi, o dată pe zi, seara, cu acest sfânt ulei. După o scurtă perioadă (două săptămâni) a rămas un punct ca un vârf de ac pe pleoapă. După alte două săptă¬mâni, i-a trecut complet. Această minune săvârşită de sfinţii închisorilor de la Aiud v-o relatez cu mâna pe sfânta cruce şi cu mâna pe inimă; aşa să mi ajute Dumnezeu!

…La începutul lunii septembrie, băieţelului nostru i-a apărut o eczemă foarte mare (cât palma unui adult) şi cu foarte multe băşici, pe spate, în dreptul omoplatului. Eczema era o rană vie.
Nu suporta să poarte niciun tricou şi nici nu putea să doarmă pe spate, pentru că îl durea foarte tare.
Ne-am hotărât ca, înainte de a merge la doctor, să-l dăm în fiecare seară cu ulei de la candela Maicii Domnului de la Aiud.
Mulţumesc Maicii Domnului şi Sfinţilor Mucenici din temniţele comuniste pentru că în patru zile de când l am uns prima dată cu uleiul sfinţit, băieţelul s-a vindecat complet.
Credem cu tărie că, pentru jertfa supremă pe care au făcut-o Sfinţii Martiri, în apărarea credinţei ortodoxe şi a neamului românesc, Maica Domnului se milostiveşte de noi păcătoşii şi prin acest ulei sfinţit, pentru a trata neputinţele noastre trupeşti. Având în casă acest ulei sfinţit este ca şi cum aş avea o părticică din sfintele moaşte.

…În acest an (în luna august) a rânduit Dumnezeu ca în concediu să ajung la Aiud împreună cu părintele meu duhovnic şi familia lui, şi nu numai că părintele Augustin ne-a dăruit (părintelui duhovnic) sfinte moaşte, dar ne am bucurat şi de alte daruri de la măicuţa care ne-a fost ghid (iconiţa cu Maica Domnului de la Aiud şi ulei de la candela sfinţilor). Aş dori să fac o paranteză şi să evidenţiez faptul că, deşi acest loc nu excelează în ansamblul lui ca frumuseţe (mă refer la frumuseţea omenească, pe care o percepe ochiul), am remarcat cu mare bucurie că acest loc este plin de detalii dumnezeieşti care, de fapt, sunt adevăratele frumuseţi. CHIAR ESTE UN LOC DUMNEZEIESC. M-a copleşit crucea din Sfântul Altar, nu mai spun ce minunat este locul în care sunt ţinute sfintele moaşte şi mai ales ce amplasare minunată au sub Sfântul Altar. Este grăitoare şi acea celulă în miniatură în care este prezentat patul, precum şi o tinetă. Acum să trec direct la subiectul acestei scrisori. După ce m-am întors acasă din concediu, într-una din după-amieze, am adormit cu aerul condiţionat pornit – aparatul se afla în sufragerie, unde adormisem – şi, cu toate că nu bătea direct spre mine, totuşi când stai nemişcat se simte foarte puternic. La un moment dat, m-am trezit, deoarece îmi simţeam creştetul capului îngheţat, iar una din urechi mă durea. Chiar mă gândeam că o să mă pască o răceală şi o otită. Până seara, durerea de ureche s-a acutizat. Dintr-o dată mi-am adus aminte că aveam în casă ulei de la Aiud şi mi-am turnat pe deget. În clipa în care mi-am băgat degetul în ureche, am simţit ca un balsam, deja nu mă mai înţepa/durea/zvâcnea aşa de tare, iar până m-am culcat nu mă mai durea deloc. „Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturi¬sitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!” Acum, de câteva zile, mă lupt cu o aluniţă care s-a inflamat şi a colectat şi un pic de puroi, dar care deja a început să-şi revină. Menţionez că în această perioadă am tratat-o cu ulei de la sfinţii noştri. Poate nu vi se pare ceva spectaculos, dar vreau să vă spun că pentru mine aceste „întâmplări” intră în categoria MINUNI. Cu multă bucurie v-am scris acest mesaj şi să dea Dumnezeu să se realizeze proiectul părintelui nostru drag, deoarece acolo nu avem nevoie de cercetare, ci avem nevoie de rugăciune către iubiţii noştri sfinţi mărturisitori.

…Nu după multă vreme, un frate român de la un schit românesc din Sfântul Munte a ajuns în ţară, şi a trecut într-o seară şi pe la mine. Nu mică mi-a fost surpriza să văd că purta în permanenţă asupra lui părticele din sfintele moaşte de la Aiud, care emanau o mireasmă extraordinară.
Cu sfială i-am cerut o bucăţică mică din moaştele purtate asupra sa, ca binecuvântare.
Fără cea mai mică reţinere, mi-a dat o părticică, pe care, ulterior, am pus-o într-o cruciuliţă de lemn, pe care, în momentele grele, o port la gât spre ajutor.
Astfel, la începutul unui concurs aeronautic la care eram concurent (pe la mijlocul lui 2010), Sfântul Mărtu¬risitor a început să emane o mireasmă atât de puternică, ieşind prin combinezonul de zbor, de parcă aş fi inspirat dintr-o sticluţă cu mir. Toată cruciuliţa de lemn mirosea de parcă aş fi scufundat-o în mir. Era incredibil. Un miros din altă lume, care confirma faptul că sfântul mărturisitor mă însoţea permanent.
Am prins curaj şi am simţit un sprijin nevăzut. Trecând peste emoţii, deşi rezultatele finale au fost modificate în defavoarea mea, am câştigat acel concurs.
Nu ştiu cât de grăitoare este întâmplarea pentru dumneavoastră, dar, din punctul meu de vedere, am certitudinea că, din nevăzut, Dumnezeu mi-a făcut cadou un mare prieten, în faţa căruia, prin multele mele greşeli, mă simt nevrednic.
De-a lungul anului, cu toate că sfintele moaşte miros a mir în permanenţă (totuşi e un miros diferit faţă de mirul „clasic”), din când în când, mirosul creşte mult în intensitate. Probabil atunci se manifestă ajutorul, iar eu nici nu realizez. Ultima oară când mirosul a fost puternic a fost recent, în dimineaţa în care m-am spovedit, menţinându-se apoi pe tot parcursul zilei. Nu era prima mea spovedanie, dar era una specială. Îmi era foarte greu să spovedesc nişte păcate, ceva mă reţinea. Când au început sfintele moaşte să se înmiresmeze, am ştiut că nu trebuie să ţin nimic pentru mine. Şi m-am dus să mă spovedesc…

…Doamna Ana i-a mărturisit că sfinţii de la Aiud au vindecat-o, că s-a uns cu untdelemnul din candelă. Azi doamna doctor are în cabinet icoana Maicii Domnului cu sfinţii mărturisitori de la Aiud. Acum doreşte să scrie o scrisoare în care să specifice, cu ajutorul medicului, denumirea exactă a bolii şi tot ce a trăit, ca apoi să o dea părintelui de la Aiud.

…Nu mai puteam de durere azi dimineaţă şi, fiindcă nu prea sunt de acord cu medicamentele, cred că Dumnezeu mi-a dat gând bun să mai beau puţin din sticluţa cu ulei de la Aiud. Plângeam de durere, drept urmare am luat câteva picături. În câteva secunde am simţit că-mi amorţeşte zona respectivă, iar acum, la câteva minute când vă şi scriu, uluită, nu MĂ MAI DOARE DELOC. Fără medi¬camente…
Nu mai am cuvinte. Dacă am avea nădejde, credinţă, toate ne-ar fi cu putinţă. Nu mă mai îndoiesc de ajutorul sfinţilor. Poate aşa a fost să fie căci nu demult, cam de 2 săptămâni, cineva apropiat îmi reproşa că invoc ajutorul sfinţilor mucenici. Iată că ei au vrut să mă întărească în credinţă.
Nu merit cât primesc. Domnul atotmilostiv Se îndură de mine şi de întreaga mea familie.

…Ei bine, Dumnezeu vrea nu doar să se facă racle pentru sfinţii închisorilor, Dumnezeu vrea ca noi să pur¬tăm în inimile noastre jertfa lor. De ce nu ştim numele atâtor şi atâtor mucenici? Pentru că nu ne am rugat lui Dumnezeu cum se cuvine să ne descopere numele lor. (Danion Vasile)

2009 – Conferinta lui Danion Vasile, la Iasi: …La 10-15 minute după ce mulţimea de credincioşi a început să se închine la sfintele moaşte, s-a întâmplat o minune: părintele Hrisostom, care ţinea răcliţa în mână, a observat următoarele: „Înclinând puţin răcliţa, am simţit un lichid uleios curgându-mi pe degete. Concomitent, am simţit o puternică mireasmă, ca mai apoi, privind la osemintele din răcliţă, să constat că deasupra moaştelor se afla o impresionantă cantitate de mir, circa două-trei linguriţe. Surprins peste fire, le-am arătat credincioşilor racla cu mir. Unii dintre cei care sărutaseră deja moaştele s-au întors uimiţi, mărturisind că, cu puţin timp înainte, în raclă sfintele moaşte se aflau uscate. Pe dată creştinii s-au strâns în jurul răcliţei, din care se vedea cum izvorăşte mirul. Mulţi dintre cei de faţă au fotografiat sau filmat racla cu mirul.”

…După ce am ieşit din celulă, m-am gândit: „Ce voi face acum? Dacă deţinuţii s-au temut să sărute moaştele, înseamnă că acum moaştele sunt purtătoare de viruşi? Dacă da, înseamnă că nu sunt sfinte moaşte. Dar eu cred că sunt sfinte moaşte, şi dacă nu ar fi, iar eu mărturisesc altora că sunt, mai bine să mă îmbolnăvesc, decât să dau o mărturie mincinoasă până la sfârşitul vieţii mele.”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *