LOADING

Type to search

“Nu Dumnezeu condamnă, omul alege”- interviu cu Arhim.Petroniu Tanase, Muntele Athos

Marii duhovnici ai neamului

“Nu Dumnezeu condamnă, omul alege”- interviu cu Arhim.Petroniu Tanase, Muntele Athos

Share

-După moarte, sufletul se duce în Rai sau în Iad. Cât vor conta faptele din timpul vieţii?

-În mod firesc, fiecare se duce dincolo cu înclinările, cu gândurile, cu ceea ce a agonisit în viaţă. Fiecare faptă din timpul vieţii contează. De exemplu, dacă ai scris o carte frumoasă, de care s-au folosit mulţi, chiar şi după moartea ta, şi mulţi au avut folos sufletesc din ea, fiind ea prilej de virtute, atunci şi tu vei avea parte din câştig. Ai făcut o faptă bună, ai ajutat pe  cineva, te-ai ostenit cu folos, ai fost prilej de bine; toate faptele bune şi toate efectele lor sunt pomenite până la Sfârşitul Lumii, când se vor judeca toate, bune şi rele.

Când fiecare om va apărea în faţa celorlalţi în chip conform cu propria lui structură, pe care singur şi-a alcătuit-o, prin tot ce a gândit şi a făcut. Toate relele şi necurăţiile vor apărea şi cine, oare, va putea suferi ruşinea aceea? Dar chipurile drepţilor care au făcut fapte bune şi daruri plăcute lui Dumnezeu, care au ajutat la îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea lumii, vor străluci cu darul Duhului Sfânt. Omul intră în veşnicie cu ceea ce strânge aici. Cum te fasonezi aici, aşa te prezinţi lui Dumnezeu. Cum bine spun Sfinţii Părinţi: băgaţi de seamă pe ce zidiţi, pe paie, pe lemne ori pe piatră ? Pentru că paiele şi lemnele ard la sfârşit şi nu rămâi cu nimic. Să fie zidăria voastră pe lucru care rezistă la foc, adică la proba veşniciei. Fericit şi dorit e sfârşitul pentru cel care a făcut fapte bune, pentru că de acolo începe bucuria cea veşnică. Pentru omul care a trăit numai în păcat, moartea este cumplită.

-Poate condamna Dumnezeu la suferinţă  veşnică?

-Nu Dumnezeu condamnă, omul alege. Pentru că se duce în veşnicie cu păcatele de aici. Desfrânat ai fost, sau beţiv, sau în vrăjmăşie, aşa te duci dincolo. Aici, pe Pământ, îţi poţi satisface aceste porniri; şi crima poate să-ţi ofere satisfacţie. Omul rămâne cu aceste înclinări păcătoase şi pe lumea cealaltă. Numai că acolo nu şi le mai poate satisface. Pentru păcătos, astea sunt chinurile Iadului. Setea înfricoşată, foamea, pofta. Nu e pedeapsă; omul e chinuit de propriile lui opţiuni greşite. Nu Dumnezeu ne oferă Iadul; El ne spune: “Mergeţi şi moşteniţi Împărăţia Cerurilor”. Omul aduce Iadul cu dânsul. Va să zică, Iadul şi Raiul ni le pregătim noi, aici. Cu ce ne ducem dincolo, aceea avem.

-Care este soarta necreştinului, după moarte?

-Orice şi oriunde ar fi, omul are posibilitatea să se desăvârşească şi să fie fericit. Păgânii, care din firea lor fac cele ale legii, se mântuiesc. Fiecare om are în sine seminţele virtuţii; trebuie doar să le facă să rodească. Fiecare avem în buzunare bani ca să cumpărăm ce vrem; depinde de noi să cumpărăm lucrurile de care avem într-adevăr nevoie. Şi fiecare este judecat după stadiul în care se găseşte. Multe lăcaşuri sunt în Împărăţia Cerurilor.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *