Marii duhovnici ai neamului

O lume plină de minuni

Marius Matei 24 ianuarie 2018

Uneori ne simțim deosebit de pustiiți, de lipsiți de putere, încât doar harul care ne îngrijește ne mai poartă de grijă. Sunt trădări, dezamăgiri reale, dar să nu le exagerăm nici noi. Să fim ocupați cu binele, să nu ne găsească vicleanul neocupați.

Întâlnirea de azi cu părintele m-a liniștit. Prezența unui om duhovnicesc este un mare har.

Începutul lumii este o minune, dar la fel va fi și sfârșitul. Eliberează-te de agonie și tulburare. Nerespectarea poruncilor îți aduce mare pagubă!
Dumnezeu salvează oameni, dar salvează regiuni, continente, omenirea întreagă, dacă aceasta ar vrea. Există o sete de minuni mai mare ca niciodată.
Nu mai sluji beznei! Alungă bezna prin rugăciune neîntreruptă! Cu cât suferința crește, prisosește harul. Cei ce nu caută slava divină se înstrăinează.
Omul evlavios nu tăgăduiește minunile. Mamele evlavioase sunt adevărate făcătoare de minuni. Există miliarde de sfinți necunoscuți…
Nu fi nemulțumit de lume, ci doar de tine însuți. Dacă nu te atrage iubirea Lui, nimic altceva nu te va atrage spre rai. Lumea nu trebuie îmbogățită cu nimic altceva decât cu sfinți.

Inițierea este dorința sinceră și consecventă de a aprofunda adevărul. Descoperi ce te fascinează și vrei să afli mai mult. Te dedici, pentru că ești fascinat. Ești străjer al comorii găsite.

Este foarte ușor de văzut de care parte este adevărul. Nu este suficientă o simplă aluzie legată de fidelitate (credincioșie), este nevoie de o iubire consecventă. Itinerariul către lumea minunilor trece prin inimă, indubitabil. Pentru fiecare inițiat se impune necesitatea unei cunoașteri îndeaproape a sărăciei cu duhul, cheia Împărăției minunilor.

Este vorba de cu totul altceva decât își închipuie majoritatea. O lume minunată nu are lux și realizare, nu se întemeiază pe succes și pe profit. Acel altceva, neașteptat, poate fi găsit în paginile Noului Legământ. Este o fericire găsită în alt mod, pentru o altă perioadă de timp și având cu totul alte consecințe.

Este altă mâncare de pește, zise o pelerină puțin agitată.

Părintele rămase calm și nu se tulbura din pricina unei bolnave, care nu își luase medicația. El era deja din acea minune, era părtaș al ei. Nu putea nega ceva ce transmitea involuntar. Acea stare o are părintele atunci când ești în preajma dânsului. Și îți dă și ție din pacea lui. E generos în această privință.

Este o lume a rugăciunii, a bunătății și a răbdării. Nu este deloc o utopie, câtă vreme miliarde de sfinți o trăiesc deja. Dacă unii nu au auzit de ea, nu înseamnă că ea nu există. Dacă nu ai văzut un ornitorinc, nu înseamnă că el nu există. Există multe lucruri, nestingherite de indiferența secolelor.

Oaza de liniște trebuie căutată. Leneșul va abandona repede. Mândrul va fi căpetenie de călăuze. Desfrânatul va fi un ataș care trage permanent spre dreapta, abătându-și direcția. Dar toți știu de existența destinației și de biruința înaintașilor. Generații întregi sunt acolo deja și ne așteaptă. Învierea este o așteptare împlinită, o minune certă.

Dar toți vreți să fiți sfinți? continuă pelerina la Lupșa și ploaia de acuze reîncepu. Azi ești în civil? întrebă ea pe un inteligent suspect la Pătrângeni.

O lume a suspiciunilor. A apostrofărilor. A lipsei credinței în minuni. Și părintele tăcu, neputând concura cu țigările și manelele concurenței. Răbdarea nu e teorie. Ar fi vrut să le zică despre pustnicul din Muntele Macului, de minunea sfântului Ghelasie de la Hopagi și de părintele Dometie de la Râmeț. Doar maica Ambrozia de pe valea Geoagiului reuși să mai înveselească atmosfera:

Azi avem lecție deschisă, facem afară, pe pietre, vorbim despre sfântul Spiridon.

Minunile nu există degeaba. Ele sunt pentru trezirea din coșmar. Ele convertesc o lume, închinând-o lui Dumnezeu ca o pâine caldă. Minunile de la Neamț arată cât de apropiați sunt sfinții de noi. Lumea de pe valea Chedronului pregătește învierea. Toate sunt indicii pentru cei ce nu vor să se rătăcească.