LOADING

Type to search

Marii duhovnici ai neamului

Părintele Arsenie și copiii

Share

Să le povestim copiilor noștri despre sfinți, nu doar despre eroi. Să îl cunoască pe părintele Arsenie, nu doar pe Flash.

Să se apropie de Dumnezeu, ca să fie curați, nu de aghiuță, ca să nu fie malefici. Să le dorim o copilărie frumoasă, fără pretenții de celeritate. Părintele Savatie Baștovoi vorbește extraordinar despre normalitatea copilăriei anonime, neexpuse pe toate canalele de scurgere informațională.

Să îi învățăm pe copii să folosească puterea iubirii, o adevărată arma cosmică. Dumnezeu se folosește de stele și de soare pentru a proteja pe credincioși. Putem sa le citim două cărți folositoare: Judecători și Iosua. Le povestim copiilor despre lupta duhovnicească, așa cum ne învață părintele Arsenie. Putem continua cu încredere cu Cărțile Macabeilor. Părintele Arsenie este din aceeași poveste, din aceeași Lucrare. La final, putem căuta cartea părintelui Constantin Necula despre Marcelino.

zzzzzzzzzzzzziomiomcoim

Să vadă copiii noștri în noi cumpătare și echilibru. Să îi ducem la Prislop, la cea mai importantă academie pentru ei. Aici învață să câștige viața veșnică. Să nu se îngrijoreze copiii noștri, Dumnezeu este scăparea lor. Și de prea multă apă în Marea Roșie și de prea puțină apă în Deșertul Sinai. Ne putem folosi de povețele părintelui Hrisostom Filipescu: Nu îi înfricați pe copii cu prostii! Mai bine insuflați-le curajul părintelui Arsenie Boca.

Să le amintim copiilor noștri că schimbarea este în ei, nu în Dumnezeu. Părintele Arsenie este un fin pedagog al schimbării lăuntrice. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca harul să îi călăuzească pe copiii noștri, așa cum a călăuzit-o la Prislop pe fiica regelui Ungariei, pe vremea Cuviosului Nicodim, cel ce trecuse Istrul umblând pe ape. Sunt și pelerini care vizitează Prislopul, dar care nu se bucură de iubirea totală a Cerului, deoarece nu își sădesc credința în Dumnezeu, ci păstrează superstiții și patimi. Știm asta de la Cuviosul Ioan, ucis la Prislop în chilia lui de niște vânători neatenți.

Să îi învățăm pe copiii noștri vocabularul Prislopului: viață, fericire, libertate, bucurie, salvare, iubire, adevăr și pace. Aceste cuvinte trebuie exemplificate zilnic, nu cele păgâne (ură, invidie, ceartă, supărare, tristețe și chin). Părintele Arsenie folosește foarte des aceleași cuvinte (pace, credință, iertare, nădejde, lumină, ascultare), pentru a transmite mesajul întreg, iar nu ciobit. La fel procedează Iisus în Evanghelie. La fel procedase David în psalmi. Cuvintele au o forță deosebit de mare. Un copil care mereu vorbește prostii, va ajunge în scurt timp să le și facă. Un copil familiarizat cu credința va fi vesel, simplu și sincer. Fiecare clipă de bucurie îi conduce pe copii la realizarea planului divin la un nivel superior.

Concepția de viață creștină

Este cea mai mare moștenire pe care o lăsăm copiilor. Este cel mai eficient workshop familial. Dar nimic să nu fie forțat, nimic obligatoriu. Copiii se lasă modelați de un pedagog blând, deoarece iubirea depășește orice barieră. Părintele Arsenie vorbește despre o singură dorință, aceea de a dobândi harul. Evanghelia este un îndreptar de viață pentru tineri și pentru oricine vrea să ia aminte la mântuire. Triodul Mare explică totul într-un singur enunț: „Zburdările trupului sunt vătămătoare pentru suflet”. Deci, îi educăm pe copiii noștri în spirit creștin în ceea ce privește generozitatea, compasiunea, omenia, dar și familia, rugăciunea, postul, pocăința și milostenia. Îi învățăm cum să se ferească de tot ceea ce îi poate vătăma. Cum să își procure arme duhovnicești și cum să dobândească pacea, liniștea, fericirea.

Educația creștină nu este un scop în sine. Scopul este viața veșnică, alături de Dumnezeu. Dar folosim mijloacele puse la dispoziție pentru a deveni mai buni, mai curați, mai luminoși. În acest univers al neputinței, orice bunătate împrospătează speranța neputincioșilor că nu vor fi zdrobiți. Bunătatea nu este o armă de distrugere a slăbiciunilor, ci de compasiune și ajutorare permanentă. Sarcina ei este a aduce ordine în haosul lumii. Smerenia stoarce urzeala patimilor, zice Sfântul Simeon Noul Teolog. Răbdarea în necazuri ne apropie de Dumnezeu și ne face mai buni. Părintele Arsenie are perfectă dreptate: Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic. Nu le spunem copiilor că nu vor suferi deloc, ci îi învățăm cum să depășească suferința prin credință. Cum necazurile să îi facă mai buni, nu mai răi.

Nu putem simula credința. Nu îi putem păcăli pe copii. Trebuie să fim sinceri, blânzi și plini de iubire. Atunci vor înțelege. Atunci îl vor îndrăgi pe părintele Arsenie, nu îl vor considera un ciudat. Vor medita la cuvintele părintelui: Omul nu este definit de jumătate de efort, nici de dragoste cu jumătate de normă. Nici nu este iertat doar pe jumătate. Nu este vindecat pe sfert, nici eliberat numai temporar. I se cere o credință totală și i se oferă o iertare integrală. Nici un efort nu ne foloseşte la nimic, dacă lăsăm în paragină modul evanghelic de vieţuire, bazat pe porunca dragostei. Nu este adevărat că omul încetează să creadă și să spere, este doar o capcană ca el să înceteze să mai iubească. Credința este prima frază din romanul vieții omului, fraza care dă tonul și alungă intrigile. Chiar dacă Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea, scepticii să stea liniștiți, Și-a terminat lucrarea.

Adevărul este că toți suntem în terapie intensivă și doar Liturghia ne mai ține în viață, zice părintele Ioan Cojanu de la Alba Iulia. Nu îi speriem pe copii cu tragedii posibile, ci îi creștem și acasă într-o liturghie de după Liturghie. Le vorbim despre vindecare și îi învățăm să Îi mulțumească Vindecătorului. Așa cum zicea părintele Arsenie, îi creștem pentru Dumnezeu. Noi nu le putem oferi copiilor veșnicia, dar Dumnezeu poate. Doamne, ai milă de copiii noștri, pentru rugăciunile cuviosului părinte Arsenie!

Încotro?!

Recent, o mamă l-a îmbrățișat pe băiatul care i-a ucis fiica, accidental. Aceasta este puterea iertării. Părintele Arsenie o numea suprafirească, dincolo de logica și de rațiunea omului. Recent, o fetiță de trei ani a cântat extraordinar troparul Cuvioasei Parascheva. Clipul are sute de mii de vizualizări pe internet. Și tot de acolo, de pe internet, aflăm despre alți copii, cei din China. Aceștia sunt persecutați crunt, împreună cu părinții lor, doar pentru că sunt creștini. Alexandru Coman explică că în China nu e voie să ai nici măcar Cruce în casă, pentru că, de fapt, nu ai casă (locuiești în ea, dar e a ta așa cum orașul e al tău). Părintele Arsenie ne-a avertizat mereu ce fel de vremuri vor veni, dar ne-a și încurajat să ne punem nădejdea în Dumnezeu și să nu ne panicăm, nici noi, nici copiii noștri (deși sunt puzderie de vești triste).

Să ne ferească Dumnezeu de nebunia ateilor! Unul celebru tocmai ne-a propus să consumăm carne de om. Tot am sperat ca știrea să fie falsă… Și ei, tocmai ei, jignesc un om sfânt… Singura Veste Bună ne va salva de veștile rele. Un singur sfânt poate ajuta o națiune.

 

Marius MATEI

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article
Next Article

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *