Parintele IUSTIN PARVU a trecut in Rai
Share
Ce vă este mai de folos ca să vă pocăiți: să trăiesc, sau să mor ?
Sunt cuvintele Părintelui Justin Pârvu rostite în urmă cu câteva zile celor ce au venit să îl vadă. Cuvinte peste care treci ușor căci știi că cel dinaintea ta, trecut peste atâtea praguri, este nemuritor. Cuvinte care acum devin ele însele prag. Pentru că, dacă Cioran scria că moartea unui om reprezintă sfârșitul unei lumi, mutarea la Domnul a Părintelui Justin ne obligă să ne schimbăm, radical, lumea noastră. Este o temelie. Mai exact, o jertfă. Dumnezeu să-l odihnească cu drepții ! nu mai este de ajuns. Pentru că ne aflăm înaintea unei cărți. Începută de Cuvioșia Sa și pe care avem datoria să o terminăm. Știm ceea ce trebuie să așternem. Știm cum se ține tocul și care sunt cernelurile. Nu avem dreptul la nici-o scuză. Tocmai pentru că avem rugător înaintea Domnului. Nu suntem singuri. Nu mai suntem singuri. Dar tocmai de aceea, înaintea bolovanilor, cianurilor, izbirii în esența familiei, ipocriziei tuturor celor contopiți cu jilțurile lor, transformării Bisericii în țap ispășitor, umilirilor, experimentelor, nu putem da înapoi. Nu putem să ne retragem. Nici să ne definim ca prea mărunți, slabi și nevolnici. Pentru că, ascultându-l, citind cuvintele Cuvioșiei Sale, am acumulat o datorie. Față de noi înșine. De aceea, din seara lui 16 iunie drept este să căutăm, să ne căznim a fi alții. Nu umbre ci prezențe. Nu cifre ci creștini.
Veți spune, iată, au mai trecut la cele veșnice și vlădici, și monahi. Și dincolo de parastase, de comemorări , evocări și filme nimic nu s-a urnit pe deplin. De această dată, însă, paharul s-a umplut. Să nu ne fie nouă dat a-l ascunde. Pentru că , iată, ne aflăm înaintea unei opțiuni. De care multe depind. Putem fi alții ? Sau și viața și suferința, lupta și cuvântul Avvei Justin reprezintă doar ornamente. Ori vânare de vânt.
Vicentiu DASCALU
„Frate draga, este o vreme de pustiire a neamului, cand familia este risipita, scoala dispretuita si Biserica atacata. Se poarta avortul si divortul. Cele mai ascutite minti si cele mai pricepute brate merg dupa slujbe mai bine platite in strainatate. Copiii isi afla modele, nu in sfinti si eroi, ci in vedete de televiziune si in afaceristi ticalosi. Toate acestea nasc drame. Duhovnicul trebuie sa le stie tamaduirea, dar nu poate face nimic, daca in crestin nu exista convingerea ca avem o viata pentru Hristos, nu pentru a ne face de cap.” Cititi un interviu de acum opt ani, la fel de valabil si astazi: http://www.formula-as.ro/2007/760/spiritualitate-39/parintele-iustin-parvu-7808
Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a trecut la Domnul
duminică, 16 iunie 2013 23:03
La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atît i-a iubit şi după care atît a jinduit.
Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 Februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat politic între anii 1948-1964, iar între anii 1966-1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (jud. Neamţ), iar între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa (jud. Neamţ). În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).
De la sfîrşitul lunii Martie a.c. cancerul de stomac pe care îl purta în taină de cîţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!
Vom reveni cu detalii despre înmormîntare.
Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin
