Părintele Serafim al Rohiei 

27 Noiembrie 2015
Optezeci de ani dela nașterea Părintele Serafim Man (1935-2015)

Mânăstirea Rohia este pentru mii de creştini din nordul Transilvaniei şi alte nenumărate mulţimi din ţara noastră şi din lumea creştină, un izvor de lumină, de pace, de har şi binecuvântare. Numele ei este ca o Veste-Bună adusă de un oaspete drag. Dacă a fost numită Tabor, Sion sau cu alte sfinte numiri, de către cei ce o iubesc, tot aşa s-ar putea numi Betleemul Ardealului.

Precum în oraşul lui David, la naşterea în peşteră a Celui necuprins, cerul şi pământul îngerii şi păstorii s-au unit într-un cânt, aşa şi aici prin sălăşluirea lui Dumnezeu în mijlocul codrului, Cel necuprins punându-şi sălaş pe stâncă, se unesc pentru totdeauna glasurile călugărilor cu cele ale îngerilor, într-o neîncetată doxologie.
Ca o grădină a lui Dumnezeu, „grădinărită” de Maica Domnului şi de Sfânta Ana – Maica Preacuratei – Mânăstirea Rohia, a rodit flori duhovniceşti cu bună mireasmă – călugări cuvioşi – şi încă mai rodeşte şi astăzi. Mânăstirea ctitorită de preotul Nicolae Gherman, în amintirea copilei sale Ana, însufleţită de stareţi cu renume ca protosinghelul
Gherontie Guţu şi ieromonahul Nifon Matei, în ultimii cincizeci de ani este rectitorită, sporită şi povăţuită de un vultur duhovnicesc Preasfinţitul Episcop Iustinian şi urmaşul său, Preasfinţitul Episcop Iustin Hodea Sigheteanul. Însă cel care este, de peste treizeci de ani, inima plină de căldură, iubire, blândeţe şi evlavie a acestei mânăstiri este părintele Arhimandrit Serafim Man.Părintele Serafim este sufletul, motorul duhovnicesc, duhovnicul
prin excelenţă al acestei mânăstiri, precum şi al miilor de credincioşi care ajung la Rohia. Bun şi blând, harnic şi rugător, modest şi în acelaşi timp cinstit, plin de căldura serafimică a dragostei dumnezeieşti, părintele este un bun sfătuitor, predicator şi scriitor duhovnicesc.

Dacă realizările pe plan gospodăresc s-au făcut evidenţiate în timpul anilor de stăreţie, realizările duhovniceşti au fost constanta vieţii părintelui Serafim. Prin tot ceea ce a vorbit şi a scris, părintele Serafim este pentru miile de creştini din aceste părţi ale ţării, ceea ce a fost părintele Cleopa pentru Ţara Moldovei sau ceea ce este părintele
Teofil de la Sâmbăta pentru Ţara Făgăraşului. Chiar dacă din modestia-i caracteristică părintele nu se consideră între marii duhovnici ai ţării, precum cei doi amintiţi, scrierile sale sunt un izvor de apă vie, de lumină, de hrană duhovnicească. Din ele reies două lucruri, îmbinate armonios în viaţa Părintelui Serafim: cunoştinţa şi trăirea duhovnicească.
Dacă cele două masive volume de predici „Livada duhovnicească” şi „Meditaţii duhovniceşti” precum şi „Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei” îl arată pe învăţătorul, dascălul, predicatorul, cunoscător al Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi, al Sfintei Tradiţii şi al întregii învăţături de credinţă a Bisericii noastre ortodoxe, în cartea „Un buchet de pilde şi învăţături creştine pentru tineri”, se arată setea de Dumnezeu a părintelui, grija, atenţia şi seriozitatea cu care tratează şi trebuie tratată problema mântuirii. Prima carte publicată a părintelui Serafim a fost: ,,Istoricul Mânăstirii Rohia-Maramureş”, mânăstire în care slujeşte cu iubire jertfelnică de mai bine de o jumătate de veac. Rohia este singura sa mânăstire cu care s-a identificat şi unit pentru totdeauna, a devenit al ei: Serafim al Rohiei!

Deşi volumele de predici ale părintelui Serafim ar părea şi chiar sunt, din multe puncte de vedere, cele mai importante cărţi ale sale, cartea în care şi-a ascuns comoara duhovnicească – credinţa, evlavia şi dragostea sa – este, cred, volumul „Adevăruri trăite, învăţături folositoare”.

Aici cunoştinţele şi trăirea părintelui Serafim sunt vădite ca niciunde în altă parte. Cartea este împărţită în două. Prima parte cuprinde cincizeci şi patru de medalioane din Vieţile Sfinţilor de peste an, câte patru – cinci
din fiecare lună.

Ce sunt Sfinţii? 
O Evanghelie întrupată. O variantă a Evangheliei în viaţa personală, unică pentru fiecare om.

Dumnezeu se arată minunat întru Sfinţii Săi”. Iar părintele, mare iubitor de sfinţi, cuprinde în cele cincizeci şi patru de medalioane sfinţii din toate categoriile. Prooroci şi drepţi ai Vechiului Testament precum sfântul Prooroc Isaia şi cei şapte fraţi Macabei. Mucenicii şi Cuvioşii mai ales din Noul Legământ, care prin viaţa lor, au uimit uneori chiar pe îngeri, iar acum se roagă neîncetat pentru neamul omenesc. Sfinţii care au fost mai întâi mari păcătoşi precum Sfântul Moise Arapul şi Sfânta Maria Egipteanca, ajunşi prin pocăinţă între cei mai mari sfinţi ai Bisericii. Nu lipsesc nici sfinţii români, precum Sfântul Mucenic Ioan Valahul şi Sfinţii Ierarhi Calinic de la Cernica şi Iosif de la Partoş. Sfinţii care impresionează prin răbdarea lor sau prin tăria de caracter, precum Sfântul Dosoftei ascultătorul sau Sfântul Alexie Omul lui Dumnezeu. Toate aceste medalioane, vieţi de sfinţi, ne îndeamnă la iubirea, la credinţă şi la ascultarea de Dumnezeu până la jertfă.
Partea a doua, numită „Învăţături folositoare”, cuprinde meditaţii dogmatice şi morale, predici la cununii şi înmormântări, „îndrumări pentru buna creştere a copiilor”; „datoriile copiilor faţă de părinţi”; „ datoriile faţă de cei adormiţi”. Sunt tâlcuite pe înţelesul tuturor învăţături dogmatice ca „Descoperirea Dumnezeiască”; „Iisus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu”; „Despre Întreita Slujire a Mântuitorului”; meditaţii asupra unor evenimente din viaţa Mântuitorului: „Cele trei ispitiri”; „patimile Domnului”; „Cele şapte cuvinte de pe Cruce”;
„Duminica Floriilor”; „Despre Maica Domnului”; „despre cuvintele ei”; „Adormirea ei”; despre marii sfinţi: Ioan Botezătorul; Ilie Prorocul; Apostolul Petru; „Despre Biserică”; „Sfânta Liturghie”; „Sfânta Scriptură”; „despre rugăciune”; „despre pocăinţă”; „despre suflet”; „despre rai şi iad”; „despre mânăstiri”; „despre conştiinţă”; „despre
păcat”; „despre judecata particulară”; „despre sfârşitul lumii şi despre judecata universală”, precum şi alte învăţături folositoare. Într-un cuvânt, partea a doua cuprinde, pe scurt, principalele învăţături pe care ar trebui să le cunoască un bun creştin în vederea mântuirii. Cunoscând aceste învăţături şi întărit de pilda şi rugăciunea sfinţilor prezenţi în prima parte, creştinul va fi luminat şi întărit în calea mântuirii. Acesta este cred mesajul cărţii dorit de Părintele Serafim, autorul ei. Cartea ar putea fi numită şi „Lumină şi întărire pentru cei ce caută şi doresc mântuire şi desăvârşire”.
Cartea s-a dovedit foarte folositoare, având o mare căutare şi aducând mult folos duhovnicesc celor ce au citit-o. Este o sinteză a învăţăturii Bisericii, a învăţăturii şi a trăirii evanghelice oglindite în vieţile sfinţilor. Este o carte despre care, ca simplu creştin, poţi spune: este îndeajuns pentru mântuire. În această carte se arată cel mai mult grija părintelui Serafim pentru mântuirea sufletului însetat de Dumnezeu. Cartea îl arată pe ,,Păstorul cel bun”, următor stăpânului Hristos, lepădat de sine, plin de grijă sfântă, pentru propăşirea şi mântuirea oilor sale.
Ca o mamă iubitoare, cu dragoste şi bunătate, părintele s-a jertfit cu timp şi fără timp, pentru sporirea şi desăvârşirea fiilor săi duhovniceşti.Pe lângă aceste importante scrieri, părintele Serafim este stareţul şi
duhovnicul care l-a primit în mânăstire, l-a călugărit şi l-a primit sub epitrahilul său pe cunoscutul scriitor şi om de cultură, evreu convertit la ortodoxie şi botezat în închisoare la Jilava, părintele Nicolae Steinhardt. Astăzi când împlineşte şaptezeci de ani de viaţă şi cincizeci de ani de la primirea îngerescului cin al călugăriei, prin aceste smerite şi modeste cuvinte, îi dorim mulţi ani cu sănătate şi har de la Dumnezeu. Rodul sfinţiei sale să sporească tot mai mult spre folosul nostru şi spre slava Celui ce ne-a dăruit toate Unul Dumnezeu în Treime slăvit: Tatăl , Fiul și Duhul Sfânt. Amin

Ierom. Andrei Coroian
Articol publicat în cartea :
,,Duhovnicul Serafim Man de la Mânăstirea Sfânta Ana Rohia, la ceas
Aniversar”. (Când Părintele Serafim împlinea 70 de ani.)
Ed. Mănăstirii Rohia, 2005.