LOADING

Type to search

Pr. Arhim.Teofil Părăian – în dialog cu tinerii

Marii duhovnici ai neamului

Pr. Arhim.Teofil Părăian – în dialog cu tinerii

Share

-Vorbiți-ne despre falsa smerenie și despre smerenia adevărată.

-Smerenia adevărată nu se arată, iar cea falsă se arată cu smerenie, adică omul vrea să se știe că e smerit. Însă în momentul în care te afirmi cu smerenia, sigur nu o ai; treci în faza mândriei.

Sunt unii oameni care au, așa, o tendință din aceasta și spun: ”Eu sunt cel mai mare păcătos, eu sunt cel de pe urmă, eu sunt ticălos”etc. Ăsta e un lucru care de fapt, nu vădește smerenie, chiar dacă sunt alții care nici atâta nu spun, dacă e vorba. Am spus eu odată către un părinte: ”Părinte, să știi că-s om cumsecade”. Le spuneam părinților mei când veneau la mânăstire, despre cutare părinte că-i om cumsecade, că-i om bun. Și-apăi ai mei de la țară, zicea: ”Bun să și hie: dacă nu-i bun, n-are ce să stea acolo!” Adică tu, dacă te prezinți ca un ticălos, ca un păcătos, atunci ce incredere dai omului care crede că, totuși, în anumite condiții trebuie să fii altfel? Poate să spună: ”De ce mai stai acolo, dacă ești păcătos, dacă nu te faci bun?”

-Cum putem avea certitudinea că ceea ce se petrece în noi este lucrarea lui Dumnezeu? Dacă întrebăm și ne rugăm, aflăm răspunsul sigur de la duhovnic?

-Dragă, unde-i sinceritate, acolo-i darul lui Dumnezeu. Dacă ești sincer, îți vorbește Dumnezeu prin omul acela de la care așteți cuvântul lui Dumnezeu. În Pateric se spune că s-a dus un frate la duhovnic să primească niște îndrumări, și părintele nu prea voia să-i dea îndrumări, zicând că și-așa nu le ține. Și atunci fratele a spus: ”Ce-mi spui tu consider că ar fi de la Dumnezeu”. După aceea, părintele i-a spus niște lucruri care nu i-au convenit celui care căta răspuns, dar fără de care nu se putea urmări o îndreptare reală. Contează deci foarte mult siceritatea cu care cauți sfat de la duhovnic.

Cum să ne ferim de rutina care poate să apară prin spovedanie și împărtășanie deasă, dacă încercăm să ducem constant o viață creștinească, ferindu-ne de păcatele mari și mergând regulat la biserică?

-Păi, dacă socotești că lucrul pe care îl faci este spre slava lui Dumnezeu și dacă conștientizezi valoarea lui, n-ajungi niciodată la rutină. Lucrurile totdeauna sunt noi, fiecare slujbă e o slujbă nouă, pregătită de cele dinainte. Bineînțeles că poate exista și formalism, dar noi trebuie să-l evităm, iar atunci când simțim formalismul să încercăm să-i dăm valoare, să-i dăm viață lucrului pe care îl facem. Dacă de exemplu, zicem: ”Sfânt ești, Dumnezeul nostru și Ție mărire-Ți înălțăm”, apăi să-I aducem mărire lui Dumnezeu știind că-I sfânt, să nu fie doar o simplă formulă de ritual cu care numai așa se face slujba.

-Dacă sunt păcătos, pot să mă rog pentru aproapele meu, care suferă din cauza patimilor?

-Da! De ce să nu poți? Fiecare se roagă la măsurile lui. Câtă vreme te rogi, e semn bun; e rău atunci când nu te mai rogi sau când te rogi foarte puțin. De exemplu, la mine mai vin oameni care, atunci când îi întreb despre rugăciunea de dimineață și de seară, îmi spun: “Părinte, dimineața-s grăbit și seara-s ostenit”. Și-atunci când se mai roagă? Eu nu zic seara, când e ostenit, căci și eu sunt ostenit seara. Mă rog mai bine dimineața decât seara și timpul cel mai lung pentru rugăciune îl afectez dimineața. Sunt mai bucuros să mă culc seara devreme, la 9.30-10.00, iar dimineața la 3.00-4.00 mă pot scula și până trebuie să merg a biserică, mă pot ruga cum trebuie, sunt mai limpede la minte și-s mai bucuros de rugăciunile de dimineață decât de cele de seară. Seara îmi vine somnul, aducă-l Domnul.

-De la un timp nu mă mai port ruga decât cu greutate și cu silă. Dacă nu mă pot concentra, cum să mă rog sau ce să fac pentru a scăa de aceast apatie?

-Dragă, există un dicton: Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie! Te angajezi cu ceea ce poți face, nu cu ceea ce nu poți face. Îți realizezi totuși un program de rugăciune și te rogi ca să dovedești că vrei să te rogi mai bine, pentru că niciodată nu o să te poți ruga mai bine dacă nu te rogi deloc sau dacă te rogi foarte puțin.

-Care este barometrul vieții duhovnicești?

-Rugăciunea.

Adina Tomuţa

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *