Restul e tacere!

„Nu este in puterea oricui sa vorbeasca despre Dumnezeu” (Sf. Grigorie de Nazianz). Citind aceste cuvinte, ma gandesc cu realism cata tacere imi lipseste! Ma straduiesc sa nu fiu sminteala si, in acelasi timp, il rog pe Bunutul Dumnezeu sa imi dea putere de marturisire. Cat de departe sunt de contemplatie. E usor sa marturisesti din tastatura… Nadajduiesc insa ca macar un suflet se va folosi. Am aceste ganduri, pentru ca m-am intors de la mormantul parintelui Arsenie Boca de la Prislop. Si constat cat de mare nevoie avem de marturisitori asemeni Sfantului Ardealului! Si cat de mult ne uneste parintele in rugaciune. Si cat de larg ne deschide inimile invartosate. Si cu cat de multa caldura ne cheama. Si cat de ingereasca Liturghie ne invata! Parinte Arsenie, ajuta-ne sa vorbim cu folos. In aceeasi zi binecuvantata am fost si la Rapa Robilor de la Aiud. Acelasi adevar: tacerea marturisirii autentice. Acolo nu s-au tiparit foi volante de propaganda seaca, ci s-a scrijelit pe inima si pe duh! Acolo s-a murit! S-a indurat, s-a retrait Golgota! Sfinti ai inchisorilor comuniste, dati-ne cuvant cu putere multa!

Este o moda acum a citatelor pe Facebook. Dam like-uri la gramada. Dar totul e la suprafata: nu parasim concubinajele, avorturile, dulcegariile. Este o falsa pietate, cata vreme nu ne regasim in Liturghie! Nu putem recrea comuniunea doar virtuala, ci avem nevoie de tineri in fata altarului, pregatiti de Euharistie. Credinta nu se aggiornamenteaza tehnic. Ne folosim de toate aceste inovatii, fara sa le lasam sa ne stapaneasca. Si daca nu ma credeti, mergeti la Prislop! Acolo veti simti vesnicia. Veti uita de rata, de facturi, de citate complicate. Si veti plange. Si va veti elibera. Si veti regasi o liniste de mult uitata. Si veti inalta cea mai sincera ruga. Apoi veti veni cu Prislopul in inima si-l veti imprumuta si altora. Nu prin vorbe, ci prin tacere vibranta, prin liniste sufleteasca, prin trairea autentica a Liturghiei. Si secretul: cautand Imparatia, toate celelalte se vor adauga voua.

Parintele Arsenie este cu adevarat omul lui Dumnezeu. Si ne ajuta enorm, mai ales dupa mutarea sa Dincolo! Ne cheama la biserica dragostei, la tacerea meditativa, la trairea credintei. Ne activeaza clauza de salvare de iad. Cata binecuvantare sa avem un atat de mare sprijin! Dumnezeu treimic este iubire: de ce suntem guralivi, barfitori si nefilantropi? Suntem plante ceresti, cu radacinile in cer. Am primit suflete inzestrate cu inteligenta, prin care ne gandim la Tatal ceresc. La Prislop regasim speranta invierii in fiecare floare sin fiecare adiere de vant subtire.

Suntem creati dupa chipul Celui nemuritor: Prislop este oaza nemarginirii! Iar parintele Arsenie ne insufla dorul, marele dor dupa viata vesnica. Traim in timp, dar tinta finala este vesnicia Imparatiei. Sfantul Ardealului este semnul iubirii Domnului Hristos fata de noi! In Tara Hategului primim molitva de dezlegare a rautatii: cea mai sincera spovedanie este simtirea Duhului Sfant, care opereaza prin parintele Arsenie! Bucurosi, dar nu utopici. Fericiti, dar nu materialisti. Multumim, Doamne, ca avem un semenea mijlocitor!

Rugandu-ne parintelui Arsenie, nu vom mai falsifica sensul religiei si vom redescoperi smerenia, calea imparateasca. Cata lumina este in casele in care icoana viitorului canonizat este la loc de cinste!

Stop! E vreme de rugaciune:

„Din parinti binecredinciosi ai rasarit, Parinte, se ca un soare ai luminat si multe suflete necajite si ratacite le-ai indreptat pe calea mantuirii. Pentru acestea toate, noi iti aducem aceste laude : Bucura-te, ca din parinti crestini ai rasarit ; Bucura-te, ca ei Iosif si Cristina s-au numit ; Bucura-te, ca, maica ta Cristina, soarele si luna a visat ca are in pantece dupa ce te-a zamislit; Bucura-te, caci cu adevarat, scara pentru noi ai fost ; Bucura-te, caci ca soarele si luna in viata ai luminat ; Bucura-te, al multora si al nostru luminator ; Bucura-te, ca pentru noi si pentru multi ia fost scump si sfant odor ; Bucura-te, soare din Muntii Apuseni aparut ; Bucura-te, luna din Vata de Sus ; Bucura-te, luceafar aparut din manastirea Brancoveanu ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie !”

pr. Marius Matei

 

P.S.

O veche legenda norvegiana povesteste despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Hristos rastignit. Crucea era foarte veche si acolo veneau multi oameni sa se roage cu evlavie.

Multi veneau aici pentru a cere cate o minune.

Intr-o zi si Haakon s-a gandit sa ceara o favoare. Impins de un sentiment generos, a ingenuncheat in fata crucii si a spus:

– “Doamne, vreau sa fiu in locul Tau. Lasa-ma sa stau in locul Tau pe cruce”. Si ramase cu privirea atintita asupra crucii, parca asteptand un raspuns.

Domnul vorbi iar vorbele Lui cazura din inalt soptitoare dar ferme.

– “Fiule, iti voi indeplini dorinta, dar cu o conditie”.

– “Care, Doamne?” intreba Haakon.“Este o conditie greu de indeplinit? Sunt dispus sa mi-o asum si cu ajutorul Tau, Doamne, voi reusi”

-“Asculta… Orice ar fi sa se intample si orice ar fi sa vezi, trebuie sa pastrezi tacere pentru totdeauna”.

Haakon raspunse: “-Iti promit, Doamne!” Si schimbul se facu.

Nimeni nu observa schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon batut in cuie pe cruce. Intre timp Domnul tinea locul lui Haakon. Si pentru mult timp fu astfel si nimeni nu observa nimic.

Dar intr-o zi veni un om bogat si dupa ce se ruga pleca uitandu-si portofelul langa cruce. Haakon vazu si tacu.

Nu spuse nimic nici cand un sarac, care veni cateva ore mai tarziu, fura portofelul uitat de bogatas.

Si nu spuse nimic nici cand un baiat veni sa se roage pentru binecuvantare inainte de a face o lunga calatorie..

Dar in acel moment se intoarse bogatasul in cautarea portofelului. Fara sa stea pe ganduri se gandi ca baiatul furase portofelul.

Bogatasul se apropie de baiat si-i spuse furios:

– “Da-mi inapoi portofelul pe care mi l-ai furat!”

Tanarul replica surprins:

– “Eu nu am furat nici un portofel!”

– “Nu minti si da-mi-l inapoi imediat!”

– “Va repet ca nu am luat nici un portofel!” raspunse baiatul.

Bogatasul furios incepu sa-l loveasca pe tanar. Atunci se auzi o voce puternica:

– “Opreste-te!”

Bogatasul privi in sus si vazu ca imaginea de pe cruce ii vorbise.

Haakon care nu mai putuse pastra tacerea, striga aparandu-l pe tanar si acuzandu-l pe bogatas pentru falsele invinuiri pe care i le aducea. Acesta ramase uimit si iesi din locul de rugaciune. Tanarul pleca de asemenea fiindca se grabea sa plece in calatorie.

Cand cei doi plecara. Hristos ii spuse credinciosului:

– “Coboara de pe cruce. Nu poti sa-mi ocupi locul. Nu ai fost in stare sa pastrezi tacere.”

-“Dar, Doamne… -spuse Haakon- cum puteam sa permit o asemenea nedreptate?”

Locurile se schimbara, Iisus se intoarse pe cruce si credinciosul in fata acesteia.

Dumnezeu continua sa vorbeasca:

-„Tu nu stiai ca a fost bine ca bogatasul sa piarda portofelul fiindca avea in el banii pentru a cumpara virginitatea unei tinere. In schimb saracul avea nevoie de banii aceia si a fost foarte bine ca i-a luat.

-Iar baiatului i-a prins bine bataia primita fiindca din cauza ranilor nu a mai putut pleca in acea calatorie…

… Pentru ca doar acum cateva minute s-a scufundat vaporul cu care ar fi trebuit sa plece…

Tu nu stiai nimic. Eu, da. De aceea tac”.

Si Domnul se afunda din nou in tacere.

De multe ori ne intrebam:

De ce Dumnezeu nu ne raspunde? De ce Dumnezeu pastreaza tacerea?Multi si-ar dori ca Dumnezeu sa ne raspunda ceea ce doresc ei sa auda… Dar nu este asa.

Dumnezeu ne raspunde chiar si prin tacere!

Trebuie sa invatam sa ascultam. Tacerea Lui divina este menita sa ne spuna, fara cuvinte, ca El stie ce face.

Si in tacerea Sa ne spune cu iubire:

AI INCREDERE IN MINE… STIU BINE CE AM DE FACUT!