Se împlinesc trei ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Ioan Iovan de la Mănăstirea Recea

Se împlinesc trei ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Ioan Iovan, duhovnicul Mănăstirii Recea, din judeţul Mureş. La Mănăstirea Recea, duminică 15 mai 2010, după oficierea Sfintei Liturghii a fost săvârşită slujba Parastasului la trei ani de la mutarea sa la Domnul

Părintele Ioan Iovan a fost un mărturisitor al lui Hristos care a purtat cu vrednicie jugul preoţiei atât în vremea regimului comunist – înfruntând 9 ani de temniţă – cât şi după 1990, de când a slujit ca preot şi duhovnic la Mănăstirea cu hramul Naşterea Maicii Domnului de la Recea, de lângă Târgu-Mureş.

Părintele Ioan Iovan a fost unul dintre marii noştri duhovnici, a fost un predicator înflăcărat, dar mai ales a fost un iubitor de Liturghie, un iubitor de Hristos pe Care L-a iubit, L-a mărturisit şi L-a împărtăşit credincioşilor prin Sfânta Euharistie.

Câteva repere biografice

S-a născut pe data de 26 iunie 1922 în Husasău de Criş, judeţul Bihor, ca fiu al preotului Gavril Iovan şi al preotesei Maria. A făcut şcoala primară în localitatea natală, liceul în Oradea, iar apoi Facultatea de Teologie la Cluj. În anul 1946 şi-a susţinut teza de licenţă, intitulată „Sfânta Euharistie şi viaţa mistică”, la Facultatea de Teologie din Sibiu iar în 1947 a început doctoratul în teologie.

 

Râvnind după dăruirea totală în slujba lui Dumnezeu, va fi călugărit la mănăstirea Sihastru de către episcopul Antim Nica. În 1948 este hirotonit diacon, iar un an mai târziu ieromonah pentru mănăstirea Vladimireşti. Aici, în cei şapte ani de slujire a militat pentru o viaţă duhovnicească de mare intensitate bazată pe deasa împărtăşanie. Acest lucru nu a fost însă pe placul autorităţilor de atunci, care l-au şi arestat pe data de 30 martie 1955, condamnându-l la moarte, pedeapsă comutată apoi la închisoare pe viaţă. După ce a îndurat nouă ani de grea temniţă comunistă trecând prin mai multe penitenciare, îndurând chinuri cumplite ca pedeapsă pentru că îşi apăra credinţa şi slujea lui Hristos, a fost în cele din urmă eliberat în anul 1964.

Caterisirea survenită în urma arestării i-a fost ridicată de către sfântul Sinod pe data de 26 iunie 1979. A slujit apoi la mănăstirile Cernica şi Plumbuita din Bucureşti, iar în anul 1991, după o întâlnire providenţială cu IPS Andrei, a fost chemat de arhipăstorul nostru pentru a începe o lucrare duhovnicească şi misionară prin punerea bazelor actualei mănăstiri de la Recea, alături de maica stareţă Cristina Chichernea.

 

Pe data de 7 septembrie 2003, în prezenţa patriarhului Alexandriei, Petru al VII-lea şi a Patriarhului Teoctist a avut loc sfinţirea bisericii acestei minunate mănăstiri. Aşa cum spunea şi ierarhul nostru IPS Andrei, lucrarea duhovnicească a părintelui Ioan a fost una rodnică, iar apusul vieţii lui a fost încununat de Dumnezeu cu bucuria lucrului făcut bine, lăsând în urmă o obşte angajată în trăirea autentică a monahismului şi slujirii lui Hristos.
A trecut la Domnul în data de 17 mai 2008, cu puţin timp înainte de împlinirea vârstei de 86 de ani.

Veşnica lui pomenire!

(sursa: cartea IPS Andrei Andreicuţ „Mărturisitori pentru Hristos”, editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005)