2016 să nu fie un Crăciun al improvizației indiferente

„Când se termină păcatul, începe rugăciunea, iar când se termină rugăciunea, începe păcatul.” (Fer. Augustin)

Un crestin cade singur din starea de gratie. De ridicat, nu mai poate singur sa se ridice. Ci Il asteapta cu nadejde si Il iubeste cu dragoste fierbinte pe Rastignitul inviat. In teologia augustiniana, un crestin Il are pe Mesia intreg pentru mantuirea sa, are toata Scriptura pentru studiul sau si intreaga lume drept comunitate a sa. Un crestin Il gaseste pe Dumnezeul asuns in porunci numai in masura implinirii acestora.

Mesajul Fericitului Augustin pentru noi e clar: „Cel care ţine Universul este culcat într-o iesle, cel care este hrana îngerilor este nutrit de o femeie. Atotputernicia s-a făcut slăbiciune, ca slăbiciunea să devină putere. Un mare medic s-a coborât din cer, pentru că pe pământ este un infirm greu bolnav pe care-l vindecă, luând asupra sa slăbiciunea noastră”.

Potrivite zilei sunt si cuvintele lui M. Blaj: „Noi, oamenii, nu suntem în stare să ne oprim. Pentru că noi nu dorim un ceva. Noi vrem totul. Iar pentru cine are credinţă, acest “tot” se numeşte Dumnezeu.” Crăciunul e o sărbătoare celebrată de atâţia care par a nu avea mai nimic in comun cu Sărbătoritul. Din pacate. De Crăciun ne gândim cu toţii la pomi, luminiţe şi cadouri, numai la Iisus nu. Recunoastem sau nu, in fiecare dintre noi exista dorinta de a exista Craciunul. Dar falsificat, neautentic, dupa placul nostru.

Suntem departati de traditia apostolica prin purtarea noastra, nu stim ce vrem exact. Dorim numai ce nu avem, fie ca ne este de folos sau nu. Cand dobandim acel ceva, gata, vrem altceva. Alta „jucarie” care sa ne faca sa uitam de suferinta si de moarte. Stim ca actualul mod pacatos de viata ne distruge, dar facem prea putin pentru a schimba ceva. Nu avem vointa destula, nu avem credinta, nu avem repere. Pentru ca nu vrem sa le vedem. Ne mintim. Negam evidenta. Stim ca vom fi ironizati de prieteni daca ne „pocaim”. La fel de bine stim si ca vom pierde Raiul daca ramanem caldicei.

Nu aceasta e viata pe care ne-o dorim. Nu universul lui „mai mult”, ci linistea si multumirea, pe care nu le avem inca. Zicea un sfant ca Dumnezeu S-a facut om tocmai pentru a veni in maxima apropiere fata de noi, pentru a ne ierta, pentru a ne vindeca, pentru a ne lumina, pentru a ne infia, pentru a ne invesnici. 2016 sa nu fie un Craciun al improvizatiei indiferente, ci unul al credintei.

Nu putem serba Craciunul fara a ne cinsti pe Fecioara Maria: Stapana milosarda, Prea Curata Maica, Pururea Fecioara, roaga-te Fiului tau pentru noi, pseudo-modernistii.

Marius MATEI