LOADING

Type to search

Editoriale

70 de ani de la prima alungare a Regelui

Share

Da, acum şapte decenii, generaţiile de români care au trăit în cultul regalităţii s‑au trezit peste noapte că Regele lor a abdicat şi, ulterior, a luat calea exilului. Condiţiile/culisele abdicării le‑am aflat abia după 45 de ani: un şantaj ordinar, dar foarte real, asupra Regelui Mihai. Mai precis, monarhul a fost ameninţat de Vîşinski şi gaşca de infractori bolşevici că, dacă nu părăseşte urgent ţara, va fi o baie de sânge cum nu s‑a mai văzut, cei 1000 de tineri din beciurile controlate de NKVD urmând a fi împuşcaţi cu sânge rece, până la unul. Şi cum Mihai nu era Carol al II ‑lea, a ales soluţia morală – aceea a propriului sacrificiu.

Asta a fost atunci, pe 30 decembrie 1947.

La începutul anilor ’90, când România se scuturase formal de dictatura comunistă (dar nu scăpase, totuşi, de comunişti), Regele Mihai a fost împiedicat în două rânduri să păşească pe pământul ţării sale, de unde fusese samavolnic alungat. Nu i s‑a putut face dreptate istorică suveranului decât la câţiva ani, atunci când a avut loc acea vizită de neuitat, de Paşti, în anul 1992. Milionul de oameni adunat să‑l întâmpine pe Regele Mihai, alături de familia sa, a fost ceea ce i‑a îngrozit pe comuniştii reformaţi ai lui Ion Iliescu şi pe neo‑securiştii lui Virgil Măgureanu. Noi, ceilalţi, că eram filo‑democraţi sau creştini practicanţi, că eram atei cu simpatii euro‑atlantice sau legionari pocăiţi, că eram din familii „de tradiţie” sau doar simpli gură‑cască – ei bine, cu toţii am rezonat la acel moment de neuitat. Mai ţineţi minte cum a fost trecută maşina Regelui, pe braţele mulţimii entuziaste, cu gingăşie, pe sub Arcul de Triumf? Ca şi acum, şi atunci erau montaţi pe centru, chiar sub Arc, acei stâlpişori de metal cu lanţ între ei… Oamenii au luat literalmente pe braţe maşina şi au purtat‑o uşor peste obstacol, Regele putând astfel să treacă, simbolic, pe sub Arcul de Triumf ridicat de strămoşul său ilustru, Regele Ferdinand. Dar vă mai amintiţi Balconul de la Hotel Continental, ori Calea Victoriei care gemea de lume, străzile care vuiau de cei care nu apucaseră să intre mai în faţă? Ce vremuri, ce amintiri… Tot ceea ce a făcut omul acesta a avut caracter simbolic, fie într‑un tragism absolut, fie într‑un sistem de convingeri şi valori eterne. A fost ca un Christ longeviv al neamului românesc, fără minunile Lui, dar cu tot spectrul de suferinţe şi umilinţe, cu toată drama istorică purtată pe umeri, asemeni hlamidei de purpură, batjocoritoare, pe care a purtat‑o şi Mântuitorul lumii, înainte de Răstignire.

Acum, pentru a treia oară, Regele Mihai este alungat din istorie. De către cine? De către cei care au confiscat „brandul”, foarte valoros de  altfel: Casa Regală a României! Că l‑au confiscat pentru averea de 60 de milioane de euro, asta chiar nu ar fi mare lucru. La cât a pierdut România în ultimele trei decenii, nici că mai conta… Dar odată cu „brandul” se confiscă, în nume propriu, şi întreaga istorie care a stat la baza lui, care l‑a creat şi care a fost creată de acesta. Simbioza între Coroana şi Ţară, dintre Rege şi naţiune, vreme de peste 80 de ani, nu poate acum despărţi, mercantil, între proprietăţi, active, dobânzi şi simbolistică, istorie, valori naţionale. Coroana şi‑a recăpătat domeniile? Foarte bine, era un act firesc, reparatoriu. Dar cei care o gestionează acum, în acest mod negustoresc, trebuie să ne returneze istoria, morţii de pe câmpurile de luptă, întreaga simbolistică a poporului aflat în stare de Regat. Sau să se delimiteze, să se despartă de aceste lucruri, care nu o mai privesc şi nu o mai reprezintă. Aşa e la divorţ! E partaj!

La ora când scriu aceste rânduri (27 noiembrie) cred că Regele nostru încă mai trăieşte. Iar dacă nu mai trăieşte în trup, el este sigur viu în duh. Şi este acel gen de duh care e mai periculos, mai subversiv după moarte. Omul e din acea specie hristică rară, vă spun eu!

Răzvan BUCUROIU

Editorialul numărului 173/decembrie 2017 al revistei LUMEA CREDINȚEI.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *