LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Veșnicie: Apostolul și cetatea

Share
Apostolul transmite Vestea care schimbă totul. El este vocea Cuvântului. Predica lui este plauzibilă. Miza este imensă: dobândirea veșniciei.
Pentru apostol, nu se pune problema unei retrageri din cetate. Dimpotrivă, va rămâne în cetate. Cei care îl vor căuta, îl vor găsi. Nu va impune nimănui nimic. Dar va oferi ceea ce nimeni nu a mai oferit. În dar a primit, în dar va dărui.
Anunțul învierii a stârnit controverse, a șocat, a uimit, a bucurat. Cei care nu erau dispuși să renunțe la păcate au fost stânjeniți. Cei care căutau virtuți erau în extaz. Cetatea fremăta de acest zvon incredibil. Familii s-au dezbinat, deoarece doar soția a crezut. Fecioare au fost ucise de tații lor, deoarece nu puteau înțelege iubirea noului Mire.
Apostolul era acuzat mereu. El era de vină că a provocat aceste furtuni, că i-a mâniat pe zei, că e vrăjitor, că e utopic. Cetatea nu se schimbă, decât suflete din ea. Dar apostolul nu e descurajat.
Toți apostolii fuseseră uciși. Părea că moartea câștigă. Din nou. Fericirea promisă părea o iluzie îndepărtată. Și – când nimeni nu se mai aștepta – împăratul decretează libertatea. Părea incredibil! Opera apostolului nu fusese zadarnică. Împăratul devenea geamănul apostolului. Pruncii puteau să iasă din canale și să cânte psalmi în livezi. Mirii se puteau cununa fără iminența arestării. Mamele își puteau îngropa pruncii, fără frica de a ajunge și ele în groapă. Preoții puteau face liturghia în piața publică, fără să fie linșați. Dar mesajul inițial nu trebuia să își piardă din consistență. Ucenicii să fie distrași de cursele de cai din hipodrom. Ispitele nu încetaseră, doar își schimbaseră forma.
S-a dovedit că apostolul avusese dreptate. Învierea nu era o minciună.
Apostolul vestise crucea. Ce nu ar da azi marile firme să poarte toți un simbol de al lor la gât?
Când văd o cruce în cetate, ucenicii se gândesc la Dumnezeu și la rugăciune. La speranța în înviere.
Dar unii continuă să vadă doar o poveste tristă de demult.
Apostolul merge și în junglă, chiar dacă știe că își riscă viața. Și acolo sunt cetăți care trebuie să audă mesajul veșniciei. Deși tragică, misiunea nu a fost un eșec.
O mare provocare pentru un creștin: să nu devină anost, plicticos, monoton, searbăd. Să nu se victimizeze în timp ce își duce crucea, așa cum poate. Să nu dispere, să nu se vaite, să nu fie enervant. Să nu se plictisească, deoarece plictiseala este lipsă de iubire. Să fie generos, deoarece generozitatea este plus de iubire, iar plusul este cruce.
Să nu fie fricos, panicat, anxios. Are în față doar învierea. Să nu se lase condus de frică. Să nu uite că e protejat de Dumnezeu față de orice amenințare. Să înțeleagă că neputințele îl smeresc. Și să nu își piardă marea speranță. Niciodată. Să nu aibă ambiții de îmbogățire. Să nu cheltuie mult pe concedii și puțin pentru masa săracilor. Să nu judece și să nu osândească pe nimeni.
***
Atât de multe a făcut Dumnezeu pentru noi! Când vom înțelege de ce, vom găsi – în aceeași clipă – sensul vieții și speranța imbatabilă. Puterea Crucii este irezistibilă! Putem să ne rugăm privind la Cel Răstignit, putem să ținem o cruce în mână când îngenunchem, chiar și la spovedanie. Crucea ține la distanță puterile răului.
Iubirea lui Dumnezeu, despre asta este totul. Acesta este secretul crucii și al învierii. Viața este o căutare a acestei iubiri și o permanentă strădanie de a o păstra.
***
Noi credem în Hristos crucificat și înviat, nu în idoli. Cei ce credeau în zei falși îi ironizau pe creștini că venerează un măgar răstignit. Este o pictură veche de 1900 de ani în Roma care atestă această blasfemie. Idolii s-au schimbat, idolatria a rămas. Pentru că ne-am lăsat cuprinși de duhul lumii, de mândrie și de setea de avere și am uitat de Golgota și de Rai. Dar încă mai este timp pentru o revenire sinceră Acasă.
Asta au făcut ereticii gnostici încă de la început. Au eliminat Crucea și L-au redus pe Iisus la un învățător. Oamenii căutau să fugă de suferință și să li se spună doar ce vor să audă, cât sunt ei de minunați, nu mai e nimeni ca ei. Cu această erezie încă ne luptăm la firul ierbii în fiecare din noi, când visăm hedonist la masterate și prestigiu. Nu a zis nimeni că e ușor să fii creștin în 2022, dar nici imposibil nu e.
Viața lui Iisus nu este un episod stânjenitor de pus deoparte, ci elementul-cheie în descifrarea veșniciei. Nu putem urma un model de care ne rușinăm în public. E necesar să ne asumăm identitatea creștină, fără frică și fără emfază. Să nu ne sfiim de adevăr, ci să ne scăldăm în el.
Teologia a fost făcută pentru Biserică, iar nu Biserica pentru teologie. Teologia este tot ce știm despre viața lui Iisus, iar Biserica este locul unde Îl putem întâlni și unde putem învața iubirea / unde putem moșteni veșnicia.
***
Iisus a murit nu pentru a rezolva chestii abstracte, ci pentru ca noi să devenim parte a planului divin, pentru ca noi să ne dorim veșnicia și să avem o șansă reală să o obținem.
E mai bine să ținem de iubire, decât să o părăsim pentru că nu o înțelegem. Misterul ne uimește și sporește speranța. Dintr-un puzzle cu un Miel, nu va ieși niciodată un lup.
***
Cineva trebuia să moară. Și Acela a fost Iisus. Pentru ca moartea Lui să schimbe moartea noastră. Altfel, am fi continuat să murim în neștire, iar viața ar fi fost o cruzime maximă. Prin această moarte, nu chinul veșnic, ci fericirea veșnică se află în fața noastră.
Cu toate acestea, unii nu își doresc această iubire, care nu li se impune. Dar nicăieri nu scrie că Vestea va fi acceptată în unanimitate, chiar dimpotrivă. Știm că Iisus este Calea, chiar dacă nu toți ne împărtășesc această convingere. Știm cum să evadăm din iad, chiar dacă unii nu vor să o facă. Fiecare cu alegerea lui. Cine caută adevărul, are unde-l găsi.
***
Se înșeală cei care cred că pot fi cu adevărați fericiți, fără ca Iisus să nu joace nici un rol în viața lor. Ce simt ei acum e doar lipsa ispitelor, deoarece diavolul nu ispitește pe cei care nu au șanse la veșnicie, nu își pierde vremea cu ei.
Iisus nu a murit fără nici un motiv. Jertfa Lui nu este indiferentă, ca și cum nu ar fi fost. Ce rol are El azi în viețile noastre? Învierea nu este epilogul, ci miezul. Deoarece nu a fost răstignit un sclav rebel, ci Mesia. Pentru cei din Biserica primară, care aveau câte un crucificat în fiecare familie, așa cum generația noastră are din cele două războaie mondiale, crucea nu era o metaforă, iar învierea nu contenea să îi uimească.
***
Iisus anunță sosirea Împărăției lui Dumnezeu și inaugurează această realitate. Nu eșuează în misiunea Lui. Iisus este sfeșnicul nestins, care luminează – odată pentru totdeauna – întunericul nostru.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *