LOADING

Type to search

Editoriale

Aghiazmatar sau bazar?

Share

Căutam o icoană şi astfel, întrebând la pangarul mânăstirii Neamţ am fost îndrumată spre librărie. Drept în faţa bisericii, pe frontispiciul clădirii rotunde care odinioară servea de aghiazmatar, scrie mare ca să vadă tot românul: Librăria Sfântul Ioan de la Neamţ. Presupun că este vorba de Sf. Ioan Iacob Hozevitul al cărui nume n-a încăput întreg pe titlu. Când am intrat în “bibliotecă” eram cât pe ce să cad în nas, căci drept la picioare, chiar lângă uşă ca să atragă atenţia, stăteau câteva navete cu sticle de vin expuse ispititor la vedere. Puţin mai încolo – vitrina cu delicii bahice – ţinute la răcoare, ca să-i pice bine însetatului. Pe partea cealaltă, o altă vitrină cu băuturi mai puţin nărăvaşe laolaltă cu nelipsitele chips-uri si alte tovarăşe făcute să însoţească o doză de”mângâiere”. De jur-împrejur cărţi puse cu toptanul pe sus, pe jos, pe marginile vasului de piatră în care demult, prea demult, se sfinţea apa. N-am găsit icoana pe care o căutam – a Sf.Cuvios Daniil Sihastrul – şi nici cărţile care-mi trebuiau. Sau poate cuviosul aflat după teancurile de cărţi cu Evenimentul Zilei desfăşurat dinainte n-avea cunoştinţă de cărţile pe care, cu generozitate, le punea “librăria”la dispoziţia consumatorilor. Deoarece pelerinul/turistul nu are timp suficient pentru a căuta ceea ce doreşte la pangar sau la librărie, aş putea adăuga o nouă idee la cele existente: să găsim, de exemplu, afişată pe un Avizier o listă cu obiectele aflate acolo. Aşa n-ar mai fi nevoie să deranjăm pe nimeni şi ne-am purta ca la Supermarket: ai găsit, ai cumpărat… mergi sănătos! Lăsând la o parte buna gospodăreală care ne arată ce culori au plăpumile puse la aerisit pe balustrada din faţa bisericii, rămâne totuşi o întrebare: oare nu există alt loc de expunere şi depozitare a colportajului decât clădirea Aghiazmatarului? Pentru aşa treabă a fost gândită şi ridicată încă din 1836? Ne grăbim foarte tare să ştergem cu buretele tot ce-i trainic şi frumos, adoptăm cu uşurinţă obiceiuri occidentale ca nişte ” buni europeni” ce suntem, dar uităm că avem o sfântă datorie: să păstrăm comoara spirituală pe care ne-au lăsat-o înaintaşii. Dacă tot găsim băuturi alcoolice în mânăstire, de ce n-am deschide şi un club? Poate aşa vom atrage tineretul pe la sfintele mânăstiri, că s-au cam golit în ultimul timp. Şi lasă”să ningă, să plouă, să picure rouă” după sfânta voie a Lui Dumnezeu, că noi nu mai avem nevoie nici de rugăciuni nici de procesiuni. Acum totul trebuie simplificat. Prea se complicau bătrânii când era vreme de primejdie în ţară, secetă, molime sau alte “palme” de la Dumnezeu! Făceau în biserică Sfânta Liturghie apoi luau icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni şi o purtau pe braţe până la Aghiazmatar. Aici săvârşeau slujba sfinţirii apei cu care stropeau locurile pe unde treceau în procesiune. Şi aşa reuşeau să întoarcă Faţa Lui Dumnezeu către popor. Acum vremurile s-au schimbat, suntem şi noi în rând cu lumea. Alt aluat dospeşte în cămară! Of, of, of! Cana Galileii! De-ar fi ştiut Iisus cât de apreciat este vinul prin părţile locului probabil că n-ar mai fi schimbat apa în vin, ci invers. Cine se duce să scoată bazarul din Aghiazmatar ca să pună în loc aghiazma ?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *