LOADING

Type to search

Alocatia de fericire

Editoriale

Alocatia de fericire

Share

Ningea infernal, iar noi ne rugam, in luna lui ianuar. Pentru orice fapta, un crestin se gandeste daca are girul sfintilor. Ei ar face asa ceva? Mai mult, acest gir presupune un ajutor pentru cel credincios. Nu este o imitare pasiva, ci o conlucrare. Avem girul parintilor sa mergem in locuri deocheate, dar avem si girul Tatalui.

Pacatul este un grav accident in viata unui crestin. Daca nu vrea sa isi scoata sufletul din coma, singur se condamna. Daca nu renunta la acel pacat, crestinul repeta, de fapt, accidentul. Sa nu fie prea tarziu. Alocatia de fericire cuvenita unui crestin este mult mai mare decat isi poate imagina orice muritor. Creatorul melodiilor pacii si impacarii va fi mereu fericit. Nu va avea frustrari. Se va simti liber si nesantajabil. Se va culca linistit si se va trezi optimist. Va iradia lumina si va mantui pe altii. Ajuta-ne, Doamne, sa cantam acest cantec pasnic.

Ce vom face? Ce vom alege? “Realizez că viaţa nu se îndreaptă către ceva, ci scade din Ceva. Trebuie să mă separ şi să mă îndrept către altceva. Către acel altceva ce vine spre mine, de departe, într-o dimineaţă de toamnă, fără un zâmbet de fericire, dar cu aceeaşi lumină” (Vali Balcan). Vom aduna viata, nu o vom mai risipi.

Putem fi fericiti singuri? Exista fericire? “A trăi pentru tine este un mod de a-ţi îngropa viaţa. Trăiesc în istorie doar cei care şi-au pus viaţa în slujirea altora şi trăiesc veşnic cei care au ales să vieţuiască în Dumnezeu. Moartea este examenul existenţei noastre. Atunci ne întrebăm: Pentru ce am trăit? Cât nonsens poate avea răspunsul: Am trăit pentru mine! Dar viaţa se poate trăi deplin doar în încredere. Nu putem trăi pentru cineva dacă avem cea mai mică umbră de îndoială asupra lui. Iată că tocmai sinceritatea şi încrederea sunt foarte rare astăzi. Omul a ajuns să spună că nu are încredere nici în el însuşi. Viaţa în Hristos dă sens vieţii tale pentru că înainte de a avea încredere în El, Dumnezeu are încredere în tine” (C. Olinici). Cata vreme exista fericiti (cei saraci cu duhul, cei prigoniti pentru dreptate…), trebuie sa existe si fericire si un Datator al fericirii. Exista o ulita numita Str. Fericirii, dar nu cred ca locatarii exalta.

Si pentru a nu intinde prea tare arcul cu pareri proprii, voi cita cu predilectie Sfinti Parinti. “Nu vei muri. Trupul tău va pieri, dar tu vei trece într-o altă lume, deosebită, vei rămâne în viaţă, îţi vei aduce aminte de tine şi vei recunoaşte lumea întreagă care te va înconjura” (Sf. Teofan Zavoratul). Nu incerc sa aduc oamenii la biserica cu forta. Nicidecum. Doar astern pe hartie ganduri ale oamenilor sfinti, de care suntem atat de departe, dar care ne lumineaza si ne faciliteaza apropierea de Domnul pacii.

Cuvintele lui Anthony de Mello suna ca un clopot de avertisment: “Spiritualitatea înseamnă trezire. Majoritatea oamenilor chiar dacă nu ştiu, sunt adormiţi. Ei s-au născut adormiţi, trăiesc adormiţi, se căsătoresc în somn, nasc copii în somn, mor în somn – fără să se trezească vreodată. Nu înţeleg niciodată farmecul şi frumuseţea acestui lucru pe care îl numim existenţă umană”. Vorba cantecului: Sad, but true.

Atunci, nu ne ramane decat rugaciunea, tezaurul de nefurat. “Pentru a gusta la vremea potrivită din roada prea dulce a rugăciunii, trebuie să ne rugăm cu statornicie. Trebuie să îndurăm cu statornicie ostenelile şi necazurile de care este însoţită nevoinţa în rugăciune. Să deschidem inima noastră, prăvălind de la intrarea ei greaua piatră a învârtoşării; să ascultăm, să privim, să primim, să ne însuşim învăţătura Domnului nostru. Noi credem şi învăţăm a crede astfel de la Sfinţii Părinţi, că dacă Însuşi Domnul nu va da cuiva să înţeleagă calea ascultării, acela de la oameni nimica nu va primi, căci, chiar de va avea înaintea sa pe Sfinţii Apostoli, până şi asupra lor va arunca cu pietre” (Sf. Ignatie Briancianinov). Ne rugam noi, dar suntem si statornici?

Dumitru Staniloae reia o afirmatie a Sf. Grigore Palama: “Se arată Dumnezeu în mintea curată ca într-o oglindă”. Curata, Doamne, mintea noastra impatimita. Lumineaza mintea noastra intunecata. Da-ne gand luminos si pasnic, pentru a transmite si mintea semnalul fericirii. Dupa ce se intoarce din Athos, H. Vlachos poate concluziona: “Fiecare rugaciune are o putere uriasa. Este un strigat al sufletului. Ajutorul dumnezeiesc vine potrivit credintei si stradaniei celui ce-l cere”.

Sfântul Simeon Noul Teolog, locuind înlauntrul Luminii necreate a Taborului, binecuvânta „iubitii“ lui Dumnezeu: „Binecuvântati cei îmbracati în lumina/ Caci ei poarta vesmânt de nunta./ Mâinile si picioarele lor nu se vor chinui,/ nici nu vor fi aruncati în focul vesnic.” Iisuse, Cel ce esti începutul si mijlocul si sfârsitul nostru, curateste-ne inimile cele pline de multe necuratii.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *