LOADING

Type to search

Editoriale

Amintiri din veșnicie

Share

Când toți țineau sărbătorile, nimeni nu avea nevoie de concedii plătite. Este interzis să ai o relație cu soția altuia, la fel cum e interzis să slujești altui dumnezeu. Mai grav decât desfrâul în sine este amplificarea lui mediatică. Un om poate trăi și chiar poate fi fericit cu foarte puțin. Dumnezeu ne cercetează clipă de clipă. Sfântul contemporan ne sfătuiește să eliminăm tot ceea ce se împotrivește lui Hristos și să nu ne îndeletnicim cu nimic din cele ce nu poartă amprenta veșniciei. Pentru noi, veșnicia este Hristos și relația noastră cu El este intrarea în veșnicie.

Cel mai sigur criteriu al prezenței lui Hristos în noi este iubirea.

Timpul este o tainică introducere în veșnicie. Dumnezeul Cel veșnic și prin Sine existent este pricinuitorul timpului, de aceea veșnicia și timpul nu se exclud. De aceea timpul își descoperă sensul și plinătatea sa în veșnicie. Într-un chip dumnezeiesc, incomprehensibil minții noastre, Dumnezeu nu este doar înainte și după timp, ci și în timp, chiar dacă nu este din timp, nici în orice depinde de acesta.

Omul nu trăieşte doar aici şi acum – moment şi loc despărţite de istoria lumii şi de viitorul ei –  traversând doar succesiunea de momente ce ţâşnesc dintr-un viitor opac, complet necunoscut, şi dispar într-un trecut ce împletit din amintiri inaccesibile, fără relevanţă pentru prezentul vieţii lui. Dimpotrivă, vieţuind în Creaţia lui Dumnezeu, rânduită de El pentru creşterea lui spirituală, omul trăieşte într-un timp care se deschide dincolo de marginile duratei lui de viaţă, către planuri ce depăşesc perimetrul lumii fizice. Iubirea care primeşte răspuns suspendă timpul.

Veșnicia nu s-a născut la pub. Veșnicie este tot ce dai din iubire. Nu există nimic mai îngrozitor decât o veșnicie fără Hristos.

Când Hristos vorbește despre viață din belșug, nu se referă la succes lumesc. Dacă ne simțim străini față de Hristos, este momentul să facem din nou cunoștință cu El. Învățătura creștină nu este o realitate impersonală dintr-o carte veche. Ea se lipește de viața noastră și devine o parte a ei.

Așa cum spitalul fără medicamente este inutil, la fel și Biserica fără Taine. Nu e de mirare că suntem flămânzi, dacă suntem lipsiți de Pâinea Vieții. Până în secolul al IX-lea, nimeni nu a contestat Sfânta Împărtășanie. Radbertus a încercat asta prima dată, dar nu a câștigat simpatizanți. Câteva secole mai târziu, situația e mult schimbată.

În loc să facem presupuneri sau să speculăm, mai bine ne concentrăm pe lucrurile care sunt clar descoperite de Dumnezeu, atât timp cât avem o șansă să ne schimbăm viața în bine. Nu putem alege doar învățăturile care ne plac. La Cununie soții beau din același pahar, gustând din toate pe care viața le va pune în fața lor, bune sau rele. Chiar dacă paharul este dulce sau amar, ei trebuie să îl guste împreună. Apoi înconjoară masa, sunt primii pași pe care îi fac împreună, în noua lor calitate. La Tainele Bisericii nu trebuie să ne simțim ca în fața televizorului.

Când pui mâna mâna pe o carte, rapid îți dai seama dacă este bună sau nu. Când guști un vin, rapid îți dai seama dacă este bun sau nu. Când întâlnești un om, rapid îți dai seama dacă este bun sau nu. Când deschizi Cartea, rapid îți dai seama că este cea mai bună carte. Când guști Vinul, rapid îți dai seama că este cel mai bun vin. Când Îl întâlnești pe El, rapid îți dai seama că este cel mai bun.

Păcatul îl face idiot pe cel mai inteligent. Tăcerea este cel mai bun curs de autoapărare. Pocăința este remușcare, dar și o mare frică de consecințe. Doar un Rai poate da sens pocăinței. Cel mai mare inamic de azi este plictiseala. Duritatea poate fi depășită doar prin blândețe. Starea de asediu este cea mai inspirațională pentru rugăciune.

 

38521685_2116188908651316_2844198090112499712_n

Intruziune. Proces de pătrundere și solidificare a magmei în crăpăturile scoarței terestre (de-a lungul suprafețelor cu rezistență slabă). Așa penetrează greșeala. Și se solidifică. Prin crăpături și fisuri.

Știre de la Nain: Mortul trăiește! Cel înviat este fascinat de El. Era mort; viața pleca din el. Bătea pasul pe loc. Era copil unic, se despărțise mai greu de copilărie.

Capernaum, casa parohială. Au râs de El când le-a zis că Semida doarme. Au râs (peste secole) de Edison, când le-a prezentat fonograful. Au râs de Pasteur. Au râs de Franklin. Nu știau că râd de ei. El continuă să trezească rezistență, ostilitate. Nu vor să fie deșteptați din hipnoza care îi paralizează.

Betania, casa celor trei frați-ucenici. Eșecul Lui nu e posibil. Misiunea Lui nu este un capriciu. El nu amăgește. Cuvintele Lui sunt săgeți.

Carantania, lângă Ierihon. Diavolul nu merită să fie iubit (carantină). El este resimțit ca o amenințare. Le fură clientela, face minuni, prea multe: Dacă Îl lăsăm așa, toți vor crede în El. Dacă L-ar fi lăsat încă zece ani, chiar intrau în insolvență. Producem prea mulți morți (locul întâi pe continent). Avem prea puțini vii. Ceva s-a alienat în noi. Să nu masacrăm Textul.

Singurii oameni de succes sunt cei ce Îl iubesc și împart veșnicia cu El. Nu au țintit o veșnicie în Singapore sau în Tahiti. Nu au căutat soluții de amânare a morții. Nu au încercat să Îl detroneze, să se bage în față. Au găsit leacul împotriva dezintegrării.

Nu au negociat cu mincinosul viclean. Știau că le promite că le va da totul, când – de fapt – avea de gând să le ia totul. Știau că mincinosul viclean nu mai încearcă să distrugă Cartea, ci doar încurajează pe mulți să nu o mai citească. Biografiile lor sunt mai impresionante decât orice ficțiune. Au găsit răspunsul, dat deja acum de secole. Singura replică în fața suferinței este iubirea. Nu au încercat să scape de sărăcie, ci de boală. Vindecarea lor nu s-a bazat pe o minciună.

Nemaifiind în întuneric, nu s-au mai împiedicat. Nu trebuie să fim mai mulți, ci mai rugători. Nu li s-a părut obositor să vorbească despre iubire. El înviase și nimic altceva nu mai conta. Nu aveau un Plan B, au mizat totul pe înviere. Nu s-au fâstâcit deloc. Fărâmitura euharistică le-a stopat fărâmițarea. Nu au furat aurul magilor, ci au fost călăuziți de steaua lor. Nu au dorit să devină personajul principal, în locul Lui.

Samarineanul. Nu se gândește deloc ce beneficiu ar putea avea ajutând un rănit. Nu-l vede pe rănit ca pe un potențial client (samarineanul era negustor). Înțeleg că El îl caută pe cel însingurat. Străina, femeia din Tir. Înțeleg că El îl caută pe cel înstrăinat. Fotini, Sihar. Înțeleg că el caută pe cel ostenit. Prodigalul prodigios. Înțeleg că El îl caută pe cel exclus. Pe cel întristat. Pe cel fricos. Pe cel ezitant.

Oaia de negăsit. Textul nu trebuie citit cu acrivia cititorului ghiftuit din 2021. Consumatorul de azi nu ar considera decât pierdere colaterală pierderea unei sutimi din patrimoniu. Oaia însă e în primejdie, ar fi pierit, dacă El nu ar fi căutat-o. Pescarii sunt atrași de cuvintele Lui, chiar dacă la început nu le înțeleg.

Dacă L-aș vedea, nu L-aș mai scăpa din ochi. Aș muta munții cu credința, nu cu dinamita. Nu confund eșecul cu păcatul. Doar acesta din urmă aduce suferință. Fiecare om pe Cruce este sfâșiat între două atracții (cer și pământ). Dacă textul sacru ne face să nu ne simțim în largul nostru, înseamnă că avem o problemă cu bogăția. Oare ne temem de viață?

Argentinianul Abelardo Castillo a înțeles că trebuie să trăim pentru a cuceri nemurirea, nu pentru altceva, ca să nu pierdem nemurirea. Că fiecare are dreptul să își promoveze fericirea, să fie un promotor al învierii. Lumina nu este o obsesie, este harul învierii care ne scapă de toate celelalte obsesii. Lumina este o prezență a Celui înviat. Noi suntem Fiii Luminii, urmăm Calea și nu ne îngrijorăm pentru nimic. Asta făcuse și Eduard Sava: urmase Calea, nu o părăsise.

Biruința asupra neantului este definitivă:

1.Tristețea înseamnă negăsirea sensului.

2.Ne lipsește un singur lucru: iubirea.

3.Timpul nu este nici zadarnic, nici gol, de vreme ce Hristos S-a născut și a înviat, iar timpul L-a văzut.

4.Creația ne arată cât de generos este Tatăl cu noi.

5.Dacă Dumnezeu Se face om și dacă Dumnezeu leagă omenirea de El, înseamnă că omenirea nu mai poate cădea din Dumnezeu.

6.Hristos S-a mutat în satele unde copiii mor de foame.

7.Pierzania este consolidarea definitivă a păcatului. Ca să nu ajungem acolo, luptăm împotriva uitării prin rugăciune neîncetată, prin post și prin împărțirea pâinii cu frații.

Cel mai durabil capital este încrederea în Dumnezeu. Cel ce studiază toată Biblia nu mai are timp ca să o încalce. Nu există suferință pe care El să nu o poată vindeca. Nu ajunge să nu fim bolnavi, trebuie să fim din ce în ce mai sănătoși. Cu prețul propriei Sale morți, Dumnezeu ne dăruiește bucuria veșnică.

Până azi, El nu încetează să săvârșească minuni. El Se odihnește în sufletele smerite. Nimic nu dezrădăcinează buruienile otrăvitoare mai bine decât smerenia. Inima este un pământ în care spinul nu mai trebuie să mai crească. Cei ce trăncănesc, să nu mai trăncănească. Cei ce defaimă, să nu mai defaime. Cel ce urăște, să nu mai urască.

Oamenii au ceasuri deja, nu mai mănâncă atunci când le e foame, ci când e timpul să mânânce. Viața veșnică este necesară, întreaga omenire are nevoie de ea. Dar ea nu este a noastră, ci ea devine a noastră, în măsura în care o primim cadouCând diavolul se instalează în casă, nu pleacă decât cu luptă. Orice pace sufletească vine după un război duhovnicesc. Răul trebuie gonit, nu pleacă niciodată de bunăvoie.

Țelul principal al lui Dumnezeu este fericirea oamenilor. Cei mai fericiți oameni sunt sfinții. Nu doar cei foarte cunoscuți, ci și cei mai puțin mediatizați, cum sunt sfinții irlandezi, galezi, iberici, franci din primele secole creștine. Amintim câțiva: Edfrith, Jarlath, Eustadiola, Illadan, Melangell, Postumiana, Glunhalaich, Genard, Winebald, Notker, Lywelyn, Gwrnerth, Finann, Askega.

Cea mai mare minune este dragostea: Promisiunea că omul nu va sfârși abandonat. Că nu va fi capturat de inamic pe vecie. Dumnezeu Se milostivește de noi. Vede că toți suntem supuși morții. Și nu era potrivit bunătății divine să se strice cele făcute de El, cum zice sfântul Atanasie. În lupta cu păcatul simțim cât de tare ne-am îndepărtat de Dumnezeu.

Degeaba amenință Antihrist, Hristos veghează. Zice sfântul Ciprian că degeaba se apropie moartea, îi urmează înviereaDegeaba se închide pământul, se deschide cerul. Degeaba lumea ne este răpită, raiul ne e dăruit. Viața aceasta se termină, dar se deschid porțile veșniciei. Dumnezeu știe orice lucru nu doar cu mult timp înainte să se întâmple, ci dintotdeauna.

Ce ne spune Dumnezeu? Crede numai! Caută prima dată Împărăția Mea și toate celelalte ți se vor adăuga! 

Cum se așteaptă Dumnezeu să fim? Caractere energice. Apărători ai credinței. Viață curată. Bunătate.

Cum ne ajută Dumnezeu ca Prieten? Ne ascultă. Ne acordă timp. Nu profită de noi. Ne determină să excelăm. Ne încurajează să fim sinceri.

Acum o jumătate de secol, Thornton Wilder recomanda să savurăm înghețata, fără să ne întrebăm nimic, înainte să se topească. Uita că suntem alergici la căpșuni. Dacă am fi fost atenți, am fi ales vanilie.

În Franța, abuzul de slăbiciune se pedepsește. În acest caz, necuratul merită acuzat zilnic. Ne ferim de orice silnicie, de orice silă, de orice exces. Ilegalitatea se penalizează.

În Uganda, sute de copii sărmani au burse școlare de la misiunea ortodoxă din regiune. În localitatea Lwemiyaga  tocmai s-a renovat o școală și s-a rezolvat problema apei potabile. În Liban, misiunea ortodoxă ajută sute de familii sărmane. În localitatea Terbol, Siham își crește mai ușor cei opt copii, de când s-a rezolvat problema apei potabile. Mulțime de refugiați sunt ajutați zilnic cu hrană proaspătă și proiecte educaționale. În Tanzania, zeci de mii de copii au – în sfârșit  -acces la apă. În Etiopia, sute de mii de copii au primit –  în sfârșit – prima pereche de pantofi. Sunt ajutați și cei din Haiti. În localitatea Petionville, sute de copii au acces la noua școală construită de către misiunea ortodoxă din zonă. În Thailanda există o vie biserică ortodoxă. Regele Rama V Chulalongkorn (cel care a modernizat Siam-ul acum un secol) a descurajat pe coloniștii europeni, dar i-a încurajat pe misionari. În Aguacate (Guatemala), zeci de mii de ortodocși au celebrat Învierea.

După ce a fost suspendată din Uniunea Scriitorilor, Hertha Muller a declarat că nu știa că este membru. După ce este scos din rai abia, omul își dă seama că nu știa că fusese acolo. Ca să înaintezi, trebuie să faci un pas înapoi.

Cu atitudinea potrivită, orice e posibil. Prin smerenie, dobândim harul. Viața în Hristos este o viață morală, plină de virtuți (zice Sfântul Nectarie), plină de smerenie. Drumurile dificile adesea duc spre destinații extraordinare.

Pune-L pe Dumnezeu primul în tot ceea ce faci și lucruri minunate vei vedea. Niciodată nu vei fi atât de distrus, încât Dumnezeu să nu te mai poată ajuta. Te simți pustiu? Ai nevoie de El! Doar zâmbește și zi: Doamne, știu că ești Tu!

Sunt încântat să vă anunț că Roger Federer este implicat în acțiuni ample de caritate în Zambia. Un praznic al normalității pe tărâm african. O speranță pentru cei mai necăjiți. Pentru că lumea nu este un circ fără pâine, ea este Pâine, fără circ.

Opt sute de români care lucrează în Dubai au căutat o soluție pentru a avea și ei slujbă de Înviere și au găsit. Dacă nu ar fi cerut, nu ar fi primit. Dacă ar fi fost dezinteresați de credință, nici nu știam că există români acolo. Dar ei și-au redescoperit identitatea, s-au spovedit, și-au botezat copiii, și-au sfințit casele, au primit lumina. Au redevenit o comunitate vie, unită în aceeași iubire față de Cel înviat. Un tânăr din Neamț a căutat o joacă la iarbă verde cu un șarpe și s-a ales cu o mușcătură, dar mai ales cu o sperietură zdravănă. Ce e căutat, aceea a găsit. Un alt tânăr a lovit un pitbull și a primit o mușcătură pe cinste din partea câinelui atacat. Alte tinere au consumat droguri pe plajă și au fost arestate. Mai ales că s-au și filmat. Un minor a ajuns în stare gravă la spital, după ce a consumat droguri în dubioasa zonă clujeană Cinema Dacia. Când cauți necazul, îl afli.

A crede înseamnă a fi conectat la Dumnezeu. Dacă vederea este accesul la culori, iar rațiunea este accesul la calcul, credința este accesul la Dumnezeu. Deci, iubirea este acces necondiționat. Eu cred, adică accept că am lipsuri și vreau să primesc de la Dumnezeu ceea ce îmi lipsește. Singurul dispozitiv care permite branșarea la Iubire este credința. Fără credință, sufăr din cauza lipsurilor incredibil de mari. Așadar, credința este colacul de salvare de la înec. Dumnezeu știe. Doar să nu uit să Îl întreb mereu.

Fericirea nu vine de la sine. Ea trebuie cucerită, Cineva o dăruiește. În loc să drăcuiască, părinții mai bine s-ar ruga pentru copiii lor adorați. Încercările de a deveni mai fericiți nu sunt sortite eșecului. Îmi vine să plâng când mă gândesc cât de mulți ani pierd oamenii strângând bani, neștiind de unde vine fericirea. A fi înțelept înseamnă a ști ce ai de făcut și ce ai de evitat. Cine vrea să planteze ceva nou trebuie mai întâi să smulgă buruienile.

Îi respectăm pe toți și învățăm să fim toleranți, dincolo de diferențe. Cu tot respectul, nu căutăm ceea ce căutai samuraii japonezi acum patru secole. Tocmai citisem azi despre Niwa. Mare erou, extrem de curajos, foarte iubit și azi. Dar dădea altă semnificație vieții, decât o facem noi, cei ce Îl urmăm pe Regele Păcii. Dacă vom căută pe Gange sau în Anzi sigur vom găsi ceva, dar nu neapărat ceea ce ne doream inițial. Dacă vom căuta în Kassa (Kosice), îl vom găsi acum trei secole pe poetul Janos Batsanyi, căsătorit cu frumoasa scriitoare Gabriella Baumberg. Vom afla detenția de la Kufstein și exilul la Paris. Putem găsi multe lucruri și putem vedea partea frumoasă din fiecare.

Vom afla ce făcea misionarul Matteo Ricci în China, cum a învățat chineza, cum a compus 大 瀛 全 圖 (harta lumii), cum a compus primul dicționar portughezo-chinez, cum a fost primul european invitat în Orașul Interzis al împăratului Wanli, cum a condamnat pe față prostituția, cum L-a predicat pe  天主(Domnul Cerului). Un mare căutător a fost și scriitorul american Willian Dean Howels care a aflat adevărul: Nu există nici un popor dintre cele vechi fără credință. Am căutat acel popor primitiv ateu, dar nu l-am găsit. Nu l-a găsit nimeni niciodată. Dormim într-un zgomot infernal, încât liniștea paradisiacă ne trezește.

Credința să fie mai mare decât frica, atunci când pășim pe apă. Simbolul iubirii nu este o inimă, ci o cruce. Martirajul înseamnă să te întâlnești mai repede cu Dumnezeu, să scapi de curse, să auzi glasul eliberator: Am un plan cu tine, ai încredere în Mine? Concentrează-te pe Mine, nu pe problemele tale! Rezistă, sosesc curând! Cel ce încearcă să îți limiteze rugăciunea știe că rugăciunea îl va limita pe el. Cel ce te dușmănește, nu o face pentru că ești slab, ci tocmai pentru că ești puternic. Ai puterea Mea și asta îl irită la culme. Nu dori să schimbi circumstanțele, ci mai degrabă să te schimbi pe tine în aceste circumstanțe.

Bronzul te face mai fericit decât argintul, nu ai frustrarea că ai pierdut aurul. Este o schimbare de perspectivă, prin evitarea capcanelor (amăgirea de sine, privitul în jur, exagerarea necazurilor, amintiri false). Zice părintele Evghenie de la Hozeva: Noaptea nu este noapte și întunericul nu este întuneric; lumina lui Dumnezeu luminează tuturor. Sunt foarte bucuros de reîntâlnirea cu părintele Nicodim Sângerzan de la Cormaia (ucenicul părintelui Rafail Noica), cu părintele Antonie de la Nușeni (ucenicul părintelui Paisie Iloaie) și cu părintele Meletie de la Parva (ucenicul părintelui Chiril Zăgrean). Bateriile sunt pline, numai să nu se descarce prea repede. Pe drumul mântuirii, ne pasc trei primejdii: mândria, nepăsarea și deznădejdea. Rugăciunea te unește cu Dumnezeu, pentru că te desparte de diavol.

Capacitatea noastră de învățare a binelui este foarte mare. Cei mai talentați sunt cei ce au muncit cel mai mult, cei ce au exersat mii de ore. Cei mai fericiți sunt cei au scăpat de tristețile închipuite. Cei mai altruiști sunt cei ce și-au recunoscut vina. Cei mai împliniți sunt cei ce și-au pus nădejdea în Dumnezeu. Cei mai liniștiți sunt cei necontaminați de răul din jur.

Dacă nu vom risipi sentimentele negative, acestea se vor intensifica. Iubirea divină ne scapă nu doar de frica de moarte, ci și de sentimentul de inutilitate și de anxietate, iritabilitate, agitație și panică. Iubirea divină sporește în noi încrederea și compasiunea.

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up