Azi pe față, mâine pe dos

În Congresul american a intrat în dezbatere Legea Egalității. Această inițiativă legislativă aparține democraților – cui altcuiva? În esență, este vorba despre protejarea persoanelor LGBT de posibile acte de discriminare prin adăugarea categoriilor de orientare sexuală și identitate de gen în toate legile federale privind drepturile civile. Aceasta ar face ca reclamațiile de discriminare în aceste spețe să fie sancționabile legal, așa cum se procedează în cazul rasismului, și să se aplice practic în fiecare domeniu al vieții: locul de muncă, educație, finanțe, finanțare federală, locuințe, sănătate și toate facilitățile publice, aflăm din Tribuna Românească, ziarul românilor din Chicago.

La prima vedere, toate bune și frumoase. Însă legea conține o premisă în definiția de identitate de gen, care îi explică fiecărui american că sexul său fizic, dat din naștere, nu ar trebui să fie recunoscut real prin lege. Iată și definiția sa, citez din proiectul expus în presa de peste Ocean: „Termenul identitate de gen înseamnă identitatea, aspectul, particularitatea sau alte caracteristici legate de gen ale unei persoane, indiferent de sexul desemnat la naștere”. Or, analiștii tocmai aici consideră că se află fraza‑cheie: „indiferent de sexul desemnat la naștere”, ceea ce înseamnă că organele genitale sau orice diferențiere între bărbat și femeie ar fi irelevante pentru orice definiție legală a sexului. Citind și gândind problema, în toate posibilele ei declinări, ajungi la concluzia că percepția subiectivă și aleatorie a unui individ asupra propriei sale identități sexuale urmează a fi protejată prin lege. Dar dacă individul astăzi se consideră femeie, iar mâine redevine bărbat? Dacă poimâine e bisexual, iar răspoimâine heterosexual? Dacă peste o lună ajunge să fie fluid, iar peste două androgin? Recunoașteți și voi că este o cutie a Pandorei pe care nu știu cine și cum o va mai închide, odată deschisă!

Răzvan Bucuroiu

Editorialul numărul 6 (191)/iunie 2019 al revistei LUMEA CREDINȚEI.