LOADING

Type to search

Editoriale

Biserica a rămas singura care…

Share

A fost un an greu, dificil de înțeles în desfășurarea lui de forțe, de idei, interese și complicități. Biserica a fost pusă în fața unor dileme, a unor provocări și decizii complicate, în ton cu rafinarea și diversificarea metodelor vrăjmașului mântuirii omului.

Cu toate astea, ne‑am simțit apărați! Nu suntem suflete singure, rătăcitoare pe fața pustie a pământului. Suntem o comunitate de iubire, o obște euharistică, un sobor al jertfei. În biserică chiar ne simțim acasă, mulți și puternici, solidari și empatici. Vedem, pe măsură ce trece timpul, că porțile iadului nu o vor birui. De ce spun asta? Uitându‑mă la toate construcțiile omenești, mergând de la cele mai mari (instituții, partide, asocieri de toate tipurile, companii multinaționale, corporații bancare, sisteme de securitate etc.) și până la propriile noastre vieți lipsite de har și orizont – totul în jur pare că se năruie. Singură Biserica lui Hristos mai ține steagul sus: Crucea de viață făcătoare! Totul scârțâie din lipsă de încredere, erodare a autorității, minciună și corupție, neastâmpăr și delăsare, nimicnicie și lipsă de pudoare, lăcomie și țicneală ideologică. Și toate au fundament de sorginte demonică: lipsa credinței! Diavolul este cel care smulge din inima noastră credința și iubirea, iar în aceste condiții cum să reziste ceva? Pe ce să se sprijine? Care este acel punct fix care să susțină orice tip de construcție? Nu există…

S i n g u r ă B i s e r i ca vorbește pe față despre credință și iubire, iar discursul ei este unul exploziv. Dinamitează urzeala lumii, dă în vileag intențiile încruntate, căci ea vorbește din interiorul harului. Nu vorbește de la sine, ci din Sinea dumnezeiască. Asta irită, asta enervează, asta contravine marșului spre neant. Așadar, să apărăm Biserica, să ne apărăm pe noi înșine, să moștenim raiul promis! Care se arată a fi atât de aproape…

Nu e vorba despre mine, ci despre revista aceasta micuță, format A5, care iată, împlinește în curând 19 ani de existență.

Într-un peisaj media bolnav (în cea mai mare parte), în care Hristos este persiflat, ignorat, marginalizat sau chiar contestat, “Lumea Credinței“ își face, cu credincioșie și neastâmpăr, loc. Nu se lasă, nu se dă bătută, rezistă în tranșeele presei cea de toate zilele… Peste 17.000 pagini (aproape 1 metru liniar de raft de bibiotecă), sute de semnături ale celor mai importante nume de preoți și laici, milioane de exemplare puse în circulație – revista e o adevărată cronică a vredniciei ortodoxe la începutul celui de al treilea mileniu de la Nașterea Domnului. Ne reprezintă, vă reprezintă, este a Bisericii noastre!

Părintele Patriarh Daniel ne-a făcut această onoare de a ne acorda Ordinul “Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, noul Hozevit“ pentru lucrarea desfășurată în anul 2021, an în care am avut în vedere, cu predilecție, diaspora românească și problemele ei. Tuturor, bucurie și nădejde! Vii mulțumiri celor care ne citesc, recunoștință celor care neau ajutat când ne-a fost mai greu, plecăciune celor care simt că fac parte din această comunitate de minți și inimi ortodoxe!

 

Răzvan BUCUROIU

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *