Bucuria nepieritoare
25 februarie 2023
Share
Moartea nu pune capăt unei relații, ci unei vieți. Relația noastră cu Hristos continuă în altă viață, cea veșnică.
Orice spunem oricui, adesea suntem neînțeleși, dezaprobați sau incriminați. Mai bine să tăcem când nu avem nimic de zis. Este o liniștire a gândurilor, o potolire miraculoasă a furtunii. Stăm de vorbă în liniște cu Hristos, furnizorul bucuriei noastre. Nu suntem schizofrenici, nu vorbim nicidecum cu un personaj imaginar, ci cu cel mai real Personaj al istoriei omenirii, singurul indispensabil acesteia.
Niciodată Hristos nu a rămas nepăsător față de oameni.
Când tristețea este maximă, să ne amintim că întotdeauna bucuria va câștiga.
Acum este șantier pentru noi, dar într-o zi Dumnezeu va închide șantierul și praf nu va mai fi.
În 1644, Oliver Cromwell încerca să interzică praznicul creștin. Se pare că a eșuat. Sărbătoarea a rămas, dar oare am pierdut bucuria?!
Descartes scrie că bucuria provine din convingerea pe care o avem că posedăm un anumit bine, iar tristeţea din convingerea pe care o avem despre un anume rău sau un anume neajuns al nostru. Bucuria este jovialitate și bună dispoziție, nedescurajare și entuziasm (2 Timotei 3, 1). Bucuria este siguranța că vom primi un lucru bun, un cadou, o medalie, o recompensă nu pentru meritele noastre, ci din bunătatea Sărbătoritului, Care Se oferă. Este mărturisirea în plină prigoană (Fapte 5, 41), este lumina care risipește întunericul suferinței.
Probabil că vor urma nenorociri nu este echivalent cu sigur vor urma nenorociri. Iar dacă altora nu le place fularul nostru, acest fapt nu este un motiv de tristețe pentru noi, era sigur Schopenhauer.
Tristețea vine din inconstanță, din ezitare, din dubiu, din lăcomie și din gelozie. Cu alte cuvinte, ne purtăm ca niște neghiobi.
Moise nu aude la fel de bine cuvântul Domnului în capitala Memphis, așa cum îl auzea în deșert (Ieșire 5, 1). Azi, bucuria cătunelor izolate trebuie transpusă la oraș. Să fim țărani simpli și credincioși în urbea noastră.
Plăgile Egiptului au lovit și continuă să lovească pe necredincioși (Ieșire 7, 14). Nu există bucurie lumească pentru atei, ci doar pedeapsă. Bucuria vine din iertare și din împăcare, din scăpare de pedeapsă și din primirea cadourilor cuvenite celor adoptați de Părintele ceresc.
La prima sărbătoare de Paști în Egipt, omul pleacă din sclavie și devine liber. La prima sărbătoare creștină a Paștilor, omul pleacă din iad. Nu există bucurie mai mare decât aceasta, să știi că ai scăpat de iad și vei fi fericit în rai (Ieșire 14, 5).
Hristos a înviat, bucuria noastră!
