LOADING

Type to search

Caeheze pentru contemporani (VI)

Editoriale

Caeheze pentru contemporani (VI)

Share

*Un om care nu are nici o legătură cu Dumnezeu și este conectat toată viața doar la tehnologie, mai lesne va accepta ideea deconectării de la aparate. Lipsa de iubire nu este o deficiență intelectuală. Lipsa de iubire este absența divinului din viața omului (absența scopului, a țintei, a mijloacelor). Lipsa iubirii este o tulburare de percepție: creația este bună foarte, doar noi ne raportăm greșit la ea, vrând să deposedăm, în loc să înmulțim. Absența binelui provoacă o instabilitate comportamentală.

* Dumnezeul iubirii nu ne va întreba nici în ce secol am viețuit, nici ce ascultare am îndeplinit, ci doar cât de mult ne-am străduit să exersăm iubirea ca virtute. De vreme ce Iisus a înviat, noi nu putem să ne comportăm ca și cum asta nu s-ar fi întâmplat, ci sperăm și credem în iubirea Lui.

* Cine descoperă iubirea lui Hristos se duce pentru El oriunde, îndură orice. Nu mai este zgârcit și deja vede Raiul. Cel ce iubește nu mai este nesimțit, ci a învățat să ierte. Cel ce iubește renunță la rigiditate, în favoarea adăpării din Fântâna Duhului. Nu mai e plin de duhoare, pentru că a renunțat la slava deșartă. Iubirea este leacul pentru frică și întăritorul pentru credință. Este chibzuință, discernământ, frumusețe și lumină. Ne tot întrebăm ce s-a întâmplat cu Dumnezeu, în loc să ne interogăm ce s-a întâmplat cu noi[1].

*În clipa convertirii, Dumnezeu așează în ființa noastră ceva complet nou, pe El. Așa că avem ceva vechi și avem ceva nou. Avem în noi un câine alb și un câine negru, care se luptă între ei întotdeauna. Cine câștigă? Cel pe care îl hrănim mai mult[2]!

* Hristos nu are nevoie de strâmbăturile noastre, nu ne vrea schimonosiți, prefăcuți sau inerți. Cel plin de slavă deșartă adună păreri ale oamenilor, lor vrea să le fie plăcut, nu lui Dumnezeu. Cel ce iubește pe Dumnezeu nu se grăbește a lua ceva, până nu se încredințează că El i-a trimis. Îndemnurile bune doar în aparență sunt înfrânte doar cu smerenia. Chiar de am muri de 2020 de ori pentru Hristos, tot Sângele de pe Golgota ne-ar salva.

*Adulții care frecventează Biserica sunt mai mult mai optimiști decât ceilalți[3], mult mai liniștiți, mult mai fericiți, mult mai sănătoși. Singurul capitol la care stau mai prost este – de obicei – câștigul material, dar asta nu îi afectează, ci – din contra – îi motivează suplimentar.

* Ateii profită și acuză Biserica că ar fi omorât 100 de milioane de eretici. Este evident că nu avea cum să facă asta! Un necreștin, Henry Kamen, a studiat fenomenul și afirmă: Nu sunt mai mult de 300.000 de victime! Sigur, sunt multe 300.000, dar nu sunt 100.000.000! Erau judecați de către Inchiziție cam 8000 pe an, iar 7500 erau declarați nevinovați. Sigur, 500 de crime e enorm, dar mai puțin decât licitează ateii. Nu poți pune în cârca unui hoț minor toate crimele din oraș! Din păcăte, într-un singur secol (XX), ateii au reușit să doboare toate recordurile prin războaiele pe care le-au declanșat.

*Hristos este Cel care transformă viața noastră din ceva ridicol în ceva sublim[4].

* Omul eșuează, pentru că vrea să caute fericirea fără Dumnezeu. Nu există fericire fără Sursa inepuizabilă. Omul preferă idolul materiei, sub diverse înșelări. Omul nu înțelege puterea învierii și se mulțumește cu lucruri ieftine, perisabile.

*Omul vrea mereu să stea în față, să fie primul, să Îl detroneze pe Dumnezeu de pe Tron. Fără Dumnezeu, omul este în goană spre pierzare.

*Este nevoie ca Dumnezeu să ne schimbe inima. Solzii ne vor cădea atunci de pe ochi, iar adevărul mesajul va apărea în toată strălucirea și în toată simplitatea evidenței. Nimeni și nimic însă nu poate grăbi acest ceas, căci trebuie așteptată maturizarea omenirii[5].

*Bucuria supremă este de a fi cu Dumnezeu pentru totdeauna[6]. Păcatele noastre au produs un cancer sufletesc în fază terminală. Hristos este singura speranță ce ne-a mai rămas. El ne promite învierea și ne-o și oferă.

* Pe un drum de servitute se află o barieră. Mulţi conducători auto evită această potecuţă. Bariera îi sperie. Se tem că nu o vor putea deschide. Îi sperie şi riveranii. Se tem că îi vor apostrofa, deoarece nu au voie să folosească drumul lor. Ei, la Dumnezeu nu este aşa! Drumul către mântuire pare barat, dar nu este. Omul nu renunţă atât de uşor. Merge până la barieră şi invocă ajutorul prietenilor să îi deschidă bariera. Aceşti prieteni au cheia. Aceştia sunt sfinţii. Noi nu putem trece bariera fără ei. În cele din urmă, omul învaţă să ajute şi el, să devină, la rândul lui, deschizător de barieră pentru alţii. Stând în preajma prietenilor, îi cunoaşte mai bine, află ce gândesc, ce arme duhovniceşti folosesc şi când. Găsesc secretul, marele secret. Asta încercăm să aflăm: ce au făcut sfinţii de au reuşit să fie şi mai vii după moarte[7].

 

Marius MATEI

______________

[1] Andrew Newberg, Cum ne schimbă Dumnezeu creierul, Curtea veche, București, 2008, p. 206.

[2] Ibidem, p. 162.

[3] Ibidem, p.110.

[4] John Hick, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcedentul, Herald, București, 2012, p. 71.

[5] Etienne Perrot, De la Dumnezeu la zei. Un drum al împlinirii, Nemira, București, 2015, p. 69.

[6] Marius Matei, Catehismul învierii. Pelerinaj spre lumină, Lumea credinței, București, 2016, p. 17.

[7] Idem, Psihologia sfinților. Jurnal terapeutic, Lumea credinței, București, 2017, p. 5.

 

Bibliografie

 

BERGER, CALINIC, Teognosia. Sinteza dogmatică și duhovniceascăa părintelui Dumitru Stăniloae, Deisis, Sibiu, 2014.

BERNEA, ERNEST, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, Predania, București, 2010.

CODRESCU, RĂZVAN, O introducere în creștinism, Christiana, București, 2016.

COMTE-SPONVILLE, ANDRE, Cea mai frumoasă istorie a fericirii, Art, București, 2008.

DOLTO, FRANCOISE, Evangheliile și credina față în față cu psihanaliza sau Viața dorinței, Metafraze, București, 2017.

EAGLEMAN, DAVID, Incognito. Viețile secrete ale creierului, Humanitas, București, 2017.

HICK, JOHN, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcedentul, Herald, București, 2012.

KLEIN, STEFAN, Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi, Humanitas, București, 2017.

KRAIOPOULOS, SIMEON, Despre patimi și rugăciunea minții, Bizantină, București, 2017.

KOGOULIS, IOANNIS, Îmbisericirea elevilor. Pentru o educație religioasă liturgică, Deisis, Sibiu, 2012.

LAMB, WILLIAM, Scripture. A Guide for the Perplexed, Bloomsbury, London, 2013.

MANOILESCU-DINU, NATALIA, Iisus Hristos în lumina Sfintelor Evanghelii, Bizantină, București, 2004.

MATSOUKAS, NIKOLAOS, Cărțile Bibliei, Bizantină, București, 2016.

MCGRATH, ALISTER, The Lanscape of Faith, SPCK, London, 2018.

MIRONESCU, ALEXANDRU, Calea inimii. Eseuri în duhu Rugului Aprins, Humanitas, Bucureti, 2019.

NEEDLEMAN, JACOB, De ce nu putem fim buni?, Curtea veche, București, 2008.

NEWBERG, ANDREW, Cum ne schimbă Dumnezeu creierul, Curtea veche, București, 2008.

PARASCHIV, TEODOSIE, Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu, Adenium, Iași, 2014.

PERROT, ETIENNE, De la Dumnezeu la zei. Un drum al împlinirii, Nemira, București, 2015.

PUIG, ARMAND, Iisus, un profil biografic, Meronia, Oradea, 2017.

SCHLOSSER, JACQUES, Iisus din Nazaret, Corint, București, 2003.

SOLOMOVICI, TEȘU, Talmudul. Cartea sfântă a evreilor, Teșu, București, 2008.

WARD, KEITH, Marile întrebări din știință și religie, Curtea veche, București, 2011.

VERMES, GEZA, Chipurile lui Iisus, Nemira, București, 2014.

WOJTYLA, KAROL, În mâinile Domnului, Humanitas, București, 2015.

WRIGHT, N.T., Creștin pur și simplu. De ce are sens creștinismul, Deisis, Sibiu, 2016.

 

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *