Cateheze pentru contemporani: Convertire
Share
*Fiecare om este chemat la o convertire asemenea celui a Sfântului Pavel pe drumul Damascului., la o transformare din persecutor în apostol[1] și la o integrare în Ierusalim (comunitatea care devine Biserică).
*În ultimele două secole consemnăm răspândirea fără precedent a mesajului creștin în Asia și Africa[2]. Un val mare convertiri, care acum este urmat de un alt val, de persecuții.
*Nazaret era o mica localitate de provincie, un sătuc lipsit de importanță. Nimeni nu se aștepta ca de aici să iasă ceva extraordinar (Ioan 1, 46). Chiar și așa, Dumnezeu a acceptat să fie un provincial, care nu se învârte deloc în cercurile elitist din metropole.
*Creștinismul este religia Europei. Credința este Europa și Europa este credința[3]. De aceea, identificarea colonialistului cu credința lui a prezentat – pe de o parte – avantaje culturale și de progres al civilizației, dar a atras – pe de altă parte – și răzbunări de neînțeles. Cu atât mai mare este curajul celor care se convertesc, știind că e posibil să fie crunt persecutați, dezmoșteniți, umiliți. Asta arată că aceste convertiri sunt autentice, nu bazate pe interese de conjunctură.
*Misionarii au tradus peste tot nu numai Biblia în limba băștinașilor, ci și Liturghia. În icoanele ortodocșilor asiatici, Hristos are fizionomie și îmbrăcăminte asiatică. Creștinismul și-a făcut loc în această lume însetată de mântuire. Scopul misionarilor nu a fost niciodată impunerea unui monopol creștin.
*Învățătura pe care ne-a lăsat-o Hristos este cea mai bună dintre toate câte a văzut și va vedea lumea[4]. Așadar, convertirile sunt ceva firesc, câtă vreme sunt atât de mulți oameni care abia acum au auzit și au înțeles Cine este Hristos și ce le făgăduiește.
*Omul se naște cu adevărat abia prin nașterea în Hristos[5]. Omul primește viața Lui. Are loc o sinteză uimitoare, care face ca omul să fie persoană liberă și deosebită și – în același timp – mădular de nedesfăcut al Trupului lui Hristos, funcționând cu funcțiile lui Hristos[6].
*Hristos este mai mult decât cel mai inspirat învățător. Fiecare om care a fost câștigat de partea credinței este conștient de minunea care se petrece în ființa sa[7], nu mai contestă minunile. Hristos este exemplu și exemplaritate: un exemplu cum să trăim și o întruchipare desăvârșită a modului cum o astfel de viață poate fi trăită concret în această lume[8]. Convertitul Îl face pe Hristos unicul țel în viață, Lui îi dedică întregul entuziasm și nu prețuiește nimic mai mult decât dragostea pentru Hristos. Pentru un convertit, nimic nu trebuie să fie profan, totul trebuie să fie sacru. Un convertit are inima plină de bucurie, pentru că a pierdut grija păcatului[9], s-a lepădat de orice povară (Evrei 12, 1) și sufletul lui este povățuit de către Dumnezeu pe cărările dreptății (Psalmul 22, 3).
*După înviere, Hristos Se arată numai celor în măsură a-L percepe în trupul îndumnezeit. Prin convertire, înțelegem locul Crucii în viața noastră ca o chemare de sus. La temeiul convertirii noastre zace tânjirea de a agonisi dragostea Lui[10]. Această dragoste nesfârșită află inima gata să îi primească flacăra și se sălășluiește în ea.
*Nu toți se convertesc, unii rămân neatinși de minuni[11]. Dumnezeu a spus tot ce era de spus, acum așteaptă răspunsul nostru[12].
Tot ceea ce omenește nu se poate realiza devine posibil cu harul lui Dumnezeu. Hristos vrea să ne unim cu El și așteaptă afară, la poarta sufletului nostru. Doar harul divin ne poate schimba. Noi nu putem face nimic singuri. Harul ni le va da pe toate, dar noi trebuie să încercăm să ne micșorăm egoismul și iubirea de sine, să fim smeriți, să ne dăruim lui Hristos, și toate cele contrare pleacă – trupești și sufletești (Monahul Patapios Kavsokalivitul, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul – Sfințenia în secolul al XXI-lea, Ed. Doxologia, Iași, 2015, p. 56).
Marius MATEI
_________________
[1] Francois Bossier, Pavel pe drumul Damascului, în Originile creștinismului, Polirom, Iași, 2002, p. 273.
[2] Jaroslav Pelikan, Iisus de-a lungul secolelor. Locul lui în istoria culturii, Humanitas, București, 2000, p. 254.
[3] Ibidem, p. 256.
[4] Ibidem, p. 224.
[5] Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Deisis, Sibiu, 1999, p. 143.
[6] Ibidem, p. 144.
[7] Jaroslav Pelikan, op. cit., p. 214.
[8] Ibidem, p. 206.
[9] ***, Buchet de acatiste ale Maicii Domnului, Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2005, p. 554.
[10] Arhim. Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, Accent Print, Suceava, 2015, p. 193.
[11] Ruben A. Alves, Cartea cuvintelor bune de mâncat sau Bucătăria ca parabolă teologică, Deisis, Sibiu, 2007, p. 111.
[12] Remi Brague, Dumnezeul creștinilor. Câteva clarificări, Deisis, Sibiu, 2017, p. 162.