LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Cateheze pentru contemporani: Adopția

Share

*Singura salvare a unui copil abandonat este adopția. Romanii adoptau – invariabil – băieți. Aproape niciodată nu adoptau fete. Efectele erau extrem de clare: eliberarea din sclavie, iertarea datoriilor, moștenire sigură, primirea unui alt statut social. Cel adoptat devenea membru deplin al noii familii, ceea ce îi conferea identitate și apartenență. Cel adoptat avea – în sfârșit – un loc pe care îl putea numi casă[1].

*Numai că un copil putea refuza adopția[2]. La fel, cei care nu Îl recunosc pe Dumnezeu drept Tată, pot rămâne orfani de har. Noul Testament vorbeste precis despre adopția noastră divină (Romani 8, 1-39). Adopția este singura salvare de la umilință și necaz, o schimbare decisivă a vieții. Numai că – deși Dumnezeu vrea să ne adopte pe toți – unii refuză.

*Fără mană, evreii ar fi murit de foame patru decenii în deșert. Numai că Tutorele își hrănește minorii aflați sub tutela Lui. Și îi cheamă la o nouă viață, complet diferită de cea dinainte de adopție, cu Reguli și Recompense. Evreii scapă de moarte, deoarece apa mării distruge armata regelui violent al Egiptului. Apa Botezului ucide demonii și dă o șansă nou-născutului să nu fie posedat de violență. Iar unii părinți aleg azi să nu își boteze copiii… Unii nu L-au uitat pe Dumnezeu, ci – mai degrabă – nu L-au cunoscut niciodată. De aceea – probabil – preferă să adopte orice, numai un copil, nu.

*Amintindu-ne ce a făcut Dumnezeu (trecerea Mării Roșii, primirea Decalogului, trimiterea lui Hristos, adopția noastră) ne ajută să anticipăm ce va face[3], pentru a păstra Calea și a ne putea întâlni cu El. Cei adoptați nu mai sunt atașați de lucruri, ca să nu își piardă cetățenia și – implicit – moștenirea. Evanghelia ne vorbește despre adopția, iubire și loc cu verdeață. Textile păgâne amenință doar cu locuri întunecate, bestii și locuri cu gheață. Cei ce refuză adopția rămân de izbeliște, victime sigure ale răului dezlănțuit.

*Cinstirea părinților trupești nu trebuie disprețuită, chiar dacă ei nu ne pot oferi veșnicia. Hristos subordonează această cinstire la ceea ce este esența vieții: iubirea Tatălui și atașamentul pentru Împărăția Lui[4]. Pe Cine iubești mai mult? Iată singură întrebare neiluzorie[5].

*Sărmanii și oamenii simpli ignoră prescripțiile minuțioase ale fariseilor, ceea ce le atrage repudierea. Într-adevăr, ignoranța și nivelul cultural scăzut se întâlnesc la mulți oameni din popor. Fariseii nu îi suportă pe cei care nu fac efortul să respecte toate detaliile, fiindcă nu vor sau nu pot (Ioan 7, 49). Fariseii consideră acest sector irecuperabil[6].

*Hristos Se lasă înconjurat de către toți aceștia, îi primește, îi ADOPTĂ, în numele lui Dumnezeu. Hristos e singurul care le spune că au valoare, că nu vor fi abandonați. În această turmă mică, un loc privilegiat îl au copiii. Împărăția Lui este a lor (Marcu 10, 14). A primi un copil înseamnă a primi Împărăția. Noi, creștinii secolului al XXI-lea, am cam uitat aceste versete.

*Fariseii Îl acuză pe Hristos că este impostor (Matei 27, 63), doar pentru că le era frică că își vor pierde privilegiile: În ochii lor plini de invidie, Hristos era prea iubit, făcea prea multe minuni, predica prea bine, adopta prea mulți simpatizanți. Cu alte cuvinte, era un concurent care le amenința starea de confort. Impostorii erau tocmai ei, deoarece inimile lor nu mai erau mișcate când auzeau cuvântul divin și – drept consecință – adoptau cu totul alte planuri decât cele divine. Mai mult, se socoteau fără păcat, deci considerau că nu au nevoie de nici o iertare și așteptau să fie răsplătiți pentru viața lor. Ei nu aveau nevoie de Mântuitor sau de adopția Lui, considerând că este suficient că descind din Avraam și Moise.

*Se leagă de chichițe (de ce vindecările au loc sâmbăta) și nu se bucură împreună cu cei vindecați. Practic, se constituie încă de la început într-o tabără ostilă celor adoptați. Iar cei adoptați – la rândul lor – sunt îndemnați la iubire față de cei ostili. Fariseii sunt haita, iar ucenicii sunt turma. Chiar dacă haita amenință permanent turma, Hristos Păstorul veghează asupra fiecărei oițe.

*Adopția presupune acceptarea Împărăției drept criteriu de viață. Hristos nu promite o fericire aici, ci într-o altă viață. Asta nu înțeleg mulți creștini de douăzeci de secole încoace, care Îl confundă total eronat cu nu-știu-ce zeu al prosperității. Adevărații ucenici au trăit permanent în sărăcie și simplitate: Hristos înviase și asta le era de ajuns.

 

Marius MATEI

_____________________

[1] Allister McGrath, op. cit., p. 216.

[2] http://www.lumeacredintei.com/ortodoxie-si-traire/copiii-pot-refuza-adoptia/, accesat la 19 septembrie 2019.

[3] Allister McGrath, op. cit., p. 226.

[4] Armand Puig, op. cit., p. 409.

[5] William Lamb, op. cit., p. 81.

[6] Armand Puig, op. cit., p. 387.

 

Bibliografie

 

BERGER, CALINIC, Teognosia. Sinteza dogmatică și duhovniceascăa părintelui Dumitru Stăniloae, Deisis, Sibiu, 2014.

BERNEA, ERNEST, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, Predania, București, 2010.

CODRESCU, RĂZVAN, O introducere în creștinism, Christiana, București, 2016.

COMTE-SPONVILLE, ANDRE, Cea mai frumoasă istorie a fericirii, Art, București, 2008.

DOLTO, FRANCOISE, Evangheliile și credina față în față cu psihanaliza sau Viața dorinței, Metafraze, București, 2017.

EAGLEMAN, DAVID, Incognito. Viețile secrete ale creierului, Humanitas, București, 2017.

FOSSIER, ROBERT, Oamenii Evului Mediu, Artemis, București, 2011.

HICK, JOHN, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcedentul, Herald, București, 2012.

JENSSON, MATT, Church. A Guide fort the Perplexed, T&T Clark, London, 2010.

KLEIN, STEFAN, Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi, Humanitas, București, 2017.

KRAIOPOULOS, SIMEON, Despre patimi și rugăciunea minții, Bizantină, București, 2017.

KOGOULIS, IOANNIS, Îmbisericirea elevilor. Pentru o educație religioasă liturgică, Deisis, Sibiu, 2012.

LAMB, WILLIAM, Scripture. A Guide for the Perplexed, Bloomsbury, London, 2013.

MANOILESCU-DINU, NATALIA, Iisus Hristos în lumina Sfintelor Evanghelii, Bizantină, București, 2004.

MATSOUKAS, NIKOLAOS, Cărțile Bibliei, Bizantină, București, 2016.

MCGRATH, ALISTER, The Lanscape of Faith, SPCK, London, 2018.

MIRONESCU, ALEXANDRU, Calea inimii. Eseuri în duhu Rugului Aprins, Humanitas, Bucureti, 2019.

NEEDLEMAN, JACOB, De ce nu putem fim buni?, Curtea veche, București, 2008.

NEWBERG, ANDREW, Cum ne schimbă Dumnezeu creierul, Curtea veche, București, 2008.

PARASCHIV, TEODOSIE, Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu, Adenium, Iași, 2014.

POPOVICI, IUSTIN, Omul și Dumnezeul-om. Abisurile și culmile filosofiei, Sophia, București, 2010.

PELIKAN, JAROSLAV, Iisus de-a lungul secolelor. Locul lui în istoria culturii, Humanitas, București, 2000.

PERROT, ETIENNE, De la Dumnezeu la zei. Un drum al împlinirii, Nemira, București, 2015.

PUIG, ARMAND, Iisus, un profil biografic, Meronia, Oradea, 2017.

SCHLOSSER, JACQUES, Iisus din Nazaret, Corint, București, 2003.

SOLOMOVICI, TEȘU, Talmudul. Cartea sfântă a evreilor, Teșu, București, 2008.

WARD, KEITH, Marile întrebări din știință și religie, Curtea veche, București, 2011.

VERMES, GEZA, Chipurile lui Iisus, Nemira, București, 2014.

WOJTYLA, KAROL, În mâinile Domnului, Humanitas, București, 2015.

WRIGHT, N.T., Creștin pur și simplu. De ce are sens creștinismul, Deisis, Sibiu, 2016.

 

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up