LOADING

Type to search

Catehismul speranței (I): Fundal luminos

Editoriale

Catehismul speranței (I): Fundal luminos

Share

Omul nu știe totul. Ceea ce nu cunoaște obișnuiește să declare că nu există, deoarece el nu a auzit, dar este convins că nu e așa. Și nu ar ști nimic, dacă nu i s-ar descoperi. Nu știe totul, știe doar cât i s-a spus. Doar cât îi era necesar să cunoască în această etapă. Ca să nu uite esențialul, omul trebuie să comunice cu îngerii și cu sfinții și să respingă orice legătură cu necuratul. În lume există și întuneric și lumină, noi să fim lumină și vom ști ce e de știut. Înțelepciunea nu este un dat convențional, ci un dar divin, pentru a îi ajuta pe alții să știe cum să se salveze. Știm atât cât credem. Cu cât credem mai mult, ni se spun mai multe despre dragostea veșnică și avem mai multă putere de a face binele. A ști este un act liturgic. Omul care se abandonează patimilor devine o bestie. Pierde atmosfera Raiului. Știe că este o idioțenie și poate cerși iertarea. Nu este foarte ușor, dar devine extrem de dificil când nu vrei să fi salvat.

Fiecare în parte simte că mândria nu îi folosește la nimic. Nici o cruzime nu poate frânge dragostea. Această taină o mărturisim. Religia noastră constă în a iubi fără margini. Nimeni nu este nepotrivit pentru iubire. Această iubire nu poate fi la ultima vedere, trebuie cultivată din timp. Nici o moștenire nu aduce mai multă bogăție decât bunătatea. Mai bine să ajungem în Rai cu trei ani mai devreme, decât cu o secundă prea târziu. Nici un privilegiu lumesc nu se compară măcar cu măreția Raiului, cu amplitudinea bucuriei depline. Iubirea nu se alterează Acolo. Pentru om, este esențial să nu piardă conexiunea cu sfințenia. Omul greșește când consideră că lumea începe și se termină cu el, uitând că viața lui este extinderea iubirii divine în el. Pentru a obține Raiul dorit, omul trebuie să știe că nu este imposibil și să lupte cu absurdul răutății. Omul este trist și tulburat și nu poate scăpa singur de angoasă. Are nevoie de Doctor. Dacă un premiu nu se obține prin dragoste, nu mă interesează. Dacă o recompensă nu respectă adevărul, nu e pentru mine.

Învierea înseamnă să simți că ai în tine o inimă nouă, care nu mai putrezește. Această inimă nouă este plină de harul iubirii, este plină de prezența lui Hristos înviat. Hristos din tine nu poate ajunge la final decât în Rai, cu tine. Să nu Îl pierzi nici o clipă. Omul își dublează dragostea, nu necazurile egoiste. Omul nu știe din pricina cui suferă, dar e sigur datorită Cui are o speranță debordantă. Nimic nu ne poate despărți de Împărăția harului. La Intrare, parola este MILOSTENIE. Lumea este la ceas de Vecernie, stăm în Biserică până trece furtuna. Dragostea nu poate fi găsită unde nu există, dar nici nu poate fi negată unde abundă*. Unde este dragoste, abundă lumina, fericirea și bucuria. Dragostea divină golește mormintele și falimentează cimitirele. Învierea triumfă peste tot! Orice clipă petrecută fără dragoste este risipită. Ignoranța scurtează viețile oamenilor**. Primejdia aceasta este cea mai mare dintre toate. Proștii îi atacă pe inteligenți, pentru a demonstra că nu sunt idioți***. Uită că nimic nu este real, în afara dragostei****. În fața veșniciei, detaliile zilnice nu ar trebui să ne tulbure.

Speranța este un șir nesfârșit de încercări, de redescoperiri și de dezvoltări. Deplina împlinire a speranței se realizează prin iubire. Prin speranță, omul se realătură echipei învingătorilor și împarte cu aceasta bucuria victoriei. Este cea mai roditoare idee, dintre toate câte le-a avut omul de la început. Prin speranță, omul dobândește modestie și curaj, indispensabile pentru a nu pierde lupta. Morala coruptă a lumii este vizibilă în nonșalanța cu care oamenii cred că orice scop justifică orice mijloace. În momentul în care omul sărac realizează că are mai multă nevoie de speranță, decât de pâine, este pe jumătate salvat. Recunoaștem rapid lipsa condiției sportive la un atlet, dar atât de greu identificăm lipsa condiției duhovnicești. Viața nu ne e dată ca să ne amuze, ci ca să dobândim bunătate. Prin această bunătate, dobândim cunoaștere și ne eliberăm din încleștările inutile. Omul speră în sosirea bucuriei în viața lui întristată și are toate motivele să o facă: i-a promis acest lucru Cel ce nu minte niciodată. Pregătirea omului constă în a nu rata marile ocazii de a crește în virtute. Oportunitățile de a face bine ne definesc ca oameni.

Binecuvântarea este vădită, niciodată deghizată. Salvarea aduce lumină, niciodată disperare. Noi trăim deja cu o speranță imensă, având ca sprijin background-ul eternității, cel mai optimist fundal posibil.

Marius MATEI
__________________
*Torquato Tasso.
**Herbert Spencer.
***Karl Kraus.
****Anna de Noailles (născută Brâncoveanu).

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *