LOADING

Type to search

Catehismul speranței (VIII): Să lăsăm izbânda Biruitorului!

Editoriale

Catehismul speranței (VIII): Să lăsăm izbânda Biruitorului!

Share

Cufundat în rugăciune, avva Sisoe uita să mănânce. Hrănit cu rugăciunea, trăia în abstinență desăvârșită 72 de ani. A înviat pe fiul unui pelerin, cu firescul omului duhovnicesc, fără să facă din aceasta ceva excepțional. A poposit la mormântul lui Alexandru cel Mare, constatând cât de trecătoare sunt toate pe lumea aceasta. Când au venit sfinții să îl cheme la cere cerești, smeritul părinte i-a rugat să îl mai lase, să pună început pocăinței. Fața lui era extrem de luminoasă și discuta cu un personaj, pe care ceilalți frați nu îl vedeau. Și așa s-a mutat la cele veșnice.

Apoftegmele avvei Sisoe încep cu un îndemn precis: Să lăsăm lui Dumnezeu izbânda! Să nu ne facem singuri dreptate, este mult mai importantă pacea decât dreptatea. Să nu ne credem noi câștigători prin meritele noastre, ci părtași la victoria Lui. Vizitat de avva Adelfie, sfântul Sisoe amintește că este decisiv mai importantă slava pe care o vom primi de la Dumnezeu, decât cea primită de la oameni. Avvei Iosif i-a dat povață: În orice timp vine patima, tai-o de îndată! Avea mare evlavie la avva Antonie și la sfântul Atanasie. Avvei Ammun de la Rait i-a amintit să nu fie necăjit. Să nu ucidem pe barbarii care atentează la viața noastră, ci să îi încredințăm lui Dumnezeu, căci pentru păcatele noastre suntem pedepsiți.

Nu este suficient să auzim de numele sfântului Sisoe din exclamațiile desenelor animate, ci putem să ne hrănim din Pateric, urmând pilda vieții lui. Este adesea invocat numele lui, deoarece izbăvește pe oameni de cel necurat, atât de mare este puterea harului divin în el. Sfântul a salvat cinci copilași din mâinile diavolului, iar oricine îi invocă numele va fi izbăvit de cel viclean. Iar la câți demoni apar la TV, nu este deloc de mirare cât de des se repetă acest vocativ. Astfel, mulți eterodocși rostesc involuntar o rugăciune ortodoxă: Sfinte Sisoe! Este de maximă urgență să ne rugăm*, este ceva ce nu mai suportă amânare, este convorbirea între învingători, între Cel ce a realizat-o și cei ce au primit-o.

Biruința adevărata ni se împărtășește la Sfânta Liturghie. Hristos Biruitorul Se jertfește pentru noi și ni Se dăruiește întreg. Dacă ne adunăm des la Liturghie, sunt surpate lucrările necuratului. Nu trebuie să căutăm vrăji, farmece (Doamne ferește!), diavolul este zdrobit prin mărturisirea liturgică a credinței, este înfrânt. Iar noi biruim împreună cu Hristos! Fără biruința lui Dumnezeu, moartea ne-ar domina și am fi extrem de nefericiți**. Izbânda este o biruință într-o luptă. În această bătălie, noi am fi fost pierduți singuri, fără Izbânditor. Este succesul Lui, nu al nostru. Singurii oameni de succes sunt sfinții. Semnul lor de izbândă este Crucea.

Cauza înfrângerii este păcatul. Cauza oboselii este păcatul. Cauza nefericirii este păcatul. Cel ce vrea să câștige, să nu fie obosit permanent și să fie fericit, trebuie să renunțe la păcat. Să învețe să facă totul din dragoste***. Să se conecteze la sursa iubirii incomensurabile****. Doar osteneala cu Hristos aduce abundență, Cauza eșecului este abordarea cu necredință. Ce fel de izbândă căutăm?! Haideți să ne stabilim prioritățile! Să renunțăm la orice este ambiguu! Să perseverăm în a striga după ajutor! În acest moment să dorim bucuria Victoriei, nu mai târziu. Acest moment poate decide veșnicia. Acest moment de fericire este viața ta. Ca să înțelegi ce se întâmplă azi, uită-te ce au făcut sfinții de ieri și vei avea speranță pentru mâine. Ingredientele gândirii creștine sunt Evanghelia, Euharistia și Filantropia. Oricare dintre ele ar lipsi, ar fi o mare confuzie și ne-am lupta cu false probleme. Înfrângerea este puterea ostilă care ispitește ca orice conflict să fie sângeros, orice carte să rămână necitită, orice rugăciune netrăită. Micile pierderi nu înseamnă că am pierdut războiul. Nu am retrogradat, doar am învățat să ne bucurăm, să prețuim izbânda.

Să dezrădăcinăm răzvrătirea propriei voințe, pentru a ajunge la pacea lăuntrică*****. Victoria: omul se bucură, fără a înțelege cum anume se bucură, câtă vreme merita pedepsit. Sufletul se aprinde de iubire și nu înțelege cum iubește, că el nu știa să iubească. Se bucură de ceea ce iubește. Nu cuprinde rațional experiența trăirii, deoarece aceasta este suprarațională. Nu găsește logica, pentru că este supralogică. Este o victorie a infinitului, a luminii, a binelui, a adevărului. Părinții pustiei celebrează această regăsire a fericirii în Dumnezeu. Avva Agathon, avva Ahila, avva Anub, avva Alonie, avva Gherontie, avva Daniel, avva Dioscor, avva Elladie, avva Zenon, avva Zaharia, avva Teodor, avva Theona, avva Isidor, avva Ilarion, avva Macarie, avva Nil, avva Pimen, avva Pafnutie, avva Ruf, avva Or și mii de asceți știuți doar de Dumnezeu au biruit împreună cu Hristos.

Marius MATEI
_____________
*Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, p. 92.
**Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei și Jicei, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 26.
***Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, Iași, 1993, p. 106.
****Stelian Tofană, Evanghelia lui Iisus, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015, p. 298.
*****Miguel de Molinos, Ghid spiritual, Editura Humanitas, București, 2006, p. 109.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *