Profeții anti-corupție

Cu opt sute de ani înainte de Hristos, Sfântul Amos profețea că omul trebuie să se pregătească pentru marea întâlnire cu veșnicia.

Amos s-a născut la Tecoa, la 10 km de Betleem. Om simplu și harnic, se ocupa cu cultivarea sicomorilor.

De știut, știau cu toții care sunt îndatoririle față de cei nevoiași, doar că nu respectau Cartea Levitic. Nemaiavând un dușman din exterior, oamenii devin proprii lor dușmani. Au uitat cât de greu au dus-o ei înșiși cu doar puțini ani înainte și nu mai empatizau cu săracii deloc. Au uitat repede de unde au plecat. Bogăția le-a corupt sufletul.

Profețiile vizează tocmai restaurarea, redobândirea a ceva ce fusese pierdut. În prezent, ni se făgăduiește că vom primi în viitor ceva ce am avut în trecut, dar am pierdut. Omul însingurat este corupt, în tendința de a înlocui comuniunea personală cu materie, cât mai multă materie.

Fericit este acela prin care corupția nu vine! Fericit cel care nu Îl ascultă pe Dumnezeu doar cu o ureche! Fericit este cel lipsit de nostalgia castraveților egipteni (Numerii 11,5)! Fericit este cel nemușcat de șarpe! Fericit este cel neamăgit de ținte false! Fericit cel care crede în iertarea oferită de Dumnezeu! Fericit cel ce lucrează împreună cu Dumnezeu și va trăi o veșnicie împreună cu El! Fericit cel ce iubește pe Domnul din toată inima sa! Fericit cel ce se păzește să nu cadă în cursă! Fericit cel ce miluiește pe sărac! Fericit cel ce nu bagatelizează iubirea! Fericit cel ce nu nedreptățește pe cel ce muncește cu plată (Deuteronom 24, 14)! Fericit este cel familiarizat cu conținutul Sfintei Scripturi!

Corupţia spirituală în timp de pace poate distruge mai mult decât distruge un război. Din exterior, corupția poate fi împiedicată. Dar de vindecat se vindecă doar din interior[1]. A corupe înseamnă a distruge, a nimici, a strica, a altera, a deteriora, a descompune, a se descompune și, în ultimă instană, a putrezi. Hristos îi trimite pe apostoli în lume să vestească învierea fără bani, ca nu cumva să fie tentați să îi mituiască pe posibilii neofiți. Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii[2]. Cea mai mare corupiție ever a adus-o comunismul, care a promis electricitate și belșug, plagiind a treia ispită din Carantania și respingând orice dovadă a minunilor.

Verbul „a corupe” înseamnă a altera nu numai prin descompunere, ci și prin amestec.

Toate formele de sincretism religios care ni se propun astăzi sunt forme și manifestări ale corupției spirituale. O religie universală, fără dogme, fără asceză, fără ierarhie şi fără frumuseţe liturgică, pare a fi opţiunea unora dintre cei care promovează umanismul şi desprinderea de „imobilismul” indus de „religiile tradiţionale”[3]. Corupția spirituală se manifestă azi prin anticlericalism și antidogmatism, fuga de orice răspundere și de orice autoritate, în special de cea divină. Noua eră propune o ciorbă reîncălzită, fără norme și principii, fără dogme și scop, o spiritualitate fără spirit. Nu trebuie să ne găsim fiecare propriul drum spiritual, ci să îl urmăm pe cel al lui Hristos.

Regăsim multe elemente din șamanism și cabala, panteism și taoism. Sunt de obicei incluse diverse practici care sunt tehnici oculte orientale: practici yoga, terapii de relaxare, hipnoză, vindecare psihică, gândire pozitivă. Tinerii au fost influențați de ideile Mișcării New Age printr-o avalanșă de jocuri, filme, video, muzică, literatură, jocuri de societate și jucării[4]. Este o pervertire fără precedent a cugetului prin mediatizarea excesivă a violenței și a vrăjitoriei. Noua eră nu e deloc nouă. E vechea minciună luciferică. Omul corupt se limitează la frigider și la televizor.

Dan Marcovici

__________________

[1] Bartolomeu Valeriu Anania, Corupția spirituală, Eikon, Cluj-Napoca, 2012, p. 22. Dacă ar fi să rezumăm esența angajamentului eclezial și public al regretatului Mitropolit Bartolomeu, atunci termenul cel mai potrivit ar fi anticorupția. Dorința marelui ierarh era de a vedea cum, în Biserică și societate deopotrivă, începe să fie promovată o cultură a cinstei.

[2] Scria Mihai Eminescu pe data de 18 aprilie 1879 în ziarul Timpul.

[3] https://ziarullumina.ro/theologica/patristica/sincretism-si-indiferenta-religioasa-7210.html

[4] Nevill Drury, Searching for the Spiritual Self, Thames & Hudson, London, 2004, p. 35.