LOADING

Type to search

Editoriale

O zi cu părinții pustiei

Share

Despre avva Pamvo se știe că i-a cerut lui Dumnezeu să nu fie slăvit pe pământ. Se știe că le recomanda ucenicilor să își păzească conștiința față de aproapele (și așa se vor mântui) și să aibă milă față de toți. Mai puțin știm cât de mult chiar ținem la acest adevăr. Mai mult putem să știm despre noi: câtă milă avem față de toți. Câte pretexte inventăm știm, dar să nu uităm nici de smerenie, nici de filantropie. De multe ori poate am vrea să ajutăm pe toți și nu reușim. Și suntem mâhniți. Dacă vom continua să ne rugăm cu credință, va avea Dumnezeu grijă de toate. Să avem milă față de frați înseamnă să îi ajutăm, să îi iertăm, să îi iubim și să avem multă răbdare cu ei. Înstrăinarea vine dintr-o raportare lipsită de iubire la fratele. Zicând că nu e treaba mea să îl ajut, mă îndepărtez de el, de mine însumi și de Dumnezeu. Devin străin de rai.

Cât de mult ne bucurăm când putem invoca numele unui prieten important pentru a rezolva o problemă! Cât de ușor este să invocăm numele Împăratului Ceresc pentru a-I preda toate grijile! Nimic nu ne împiedică să invocăm numele aliaților armeni, sfinții Polieuct, Irinarh, Severian, Dometian, Vlasie și cei 40 de mucenici. Nimic nu ne împiedică să muncim cu multă hărnicie și să ne rugăm cu multă evlavie. Nimic nu nu ne împiedică să Îl avem pe Dumnezeu permanent în fața noastră, în gândurile noastre, în acțiunile noastre, să avem confirmare scripturistică pentru orice ascultare și să fim statornici în bine. Avva Antonie l-a sfătuit la un moment dat pe avva Pamvo: Nu te încrede în dreptatea ta, nu te lăsa tulburat de trecut și stăpânește-ți limba și pântecele.

Părinții pustiei ne învață că smerenia poate să treacă prin mrejele vrăjmașului. Cât de tare ne dor lanțurile, când ne lipsește smerenia! Cu iubire, îl câștigăm pe aproapele. Câștigând pe aproapele, Îl câștigăm pe Dumnezeu și dobândim iubirea desăvârșită. Ni se cere generozitate, blândețe și omenie. O mare luptă este pentru un ucenic bătălia cu iluzia inutilității. În ochii lui Dumnezeu, avem valoare inestimabilă, nicidecum nu suntem de lepădat, inutili. Este o ispită care poate fi biruită doar prin multă rugăciune și caritate.

Suntem corăbii pline de odoare, dar să fim atenți să ajungem la liman. Să nu murim fără pocăință. Să nu ne izolăm de oamenii buni. De păcătuit, putem păcătui singuri, dar de mântuit, nu ne putem mântui singuri*. Demonii sfâșie pe toți păcătoșii. Este ilogic să nu vrem să scăpăm de chinuri. Este foarte important să lepădăm toată răutatea, ca să trăim în Hristos. Pe cât ne stă în puteri, să ne luptăm cu patimile, altfel vom fi biruiți de ele. Să plângem pentru păcatele noastre zi de zi, în genunchi, ca să nu plângem o veșnicie dincolo. Fără păzirea Poruncilor, nu avem cum să înaintăm, rămânem blocați. Cea mai mare trudă este să ne rugăm lui Dumnezeu. Zice avva Agathon că aceasta este cea mai mare osteneală. Este o miză uriașă, necuratul vrea mereu să ne abată de la rugăciune, că să ne câștige mai ușor.

Walt Whitman este mult mai cunoscut decât avva Agathon tinerilor, dar și mult mai periculos, deoarece propune o fericire hedonistă, doar aici și doar acum, privând generații întregi de speranța depășirii efemerității. Este un exemplu din miile posibile. Un exemplu luat din cultura de consum, care nu are nici un orizont dincolo de criptă. Nu este suficient pentru om doar să fie conștient de valoarea adevărului, este necesar să și mărturisească toată viața acest principiu, indiferent de costuri. Evariste Galoise se situează pe o baricadă a recunoașterii, afirmând că taina nu poate fi negată, oricât s-ar strădui unii autori (numiți științifici) să minimizeze ceea ce nu știm. Este un dezastru să ascunzi ceea ce ști, doar pentru că pare dificil să înfrunți realitatea. Adevărul va triumfa oricum, cu sau fără tine. Dacă vrei să ți se spună mincinos, mărturisește adevărul întotdeauna – zice Logan Smith – și vei rămâne liber, dincolo de etichetarea greșită. Sclavul vrea să devină liber, nu proprietar de sclavi. Cea mai cruntă sclavie este iadul minciunii. Omul derivă energia sa prin procesul de fuziune cu divinul, prin care tristețea este transformată în veselie.

Dumnezeu Atotțiitorul conține și susține toate**, pentru ca omul să dobândească bunătate, lumină, frumusețe, dragoste și înțelepciune. Viața întregului univers constă în participarea la acestea. Scopul omului de a dobândi aceste atribute se poate realiza doar în Hristos. Cine va face toate lucrurile bune care stau în puterea lui, nu va fi departe de Împărăția cerurilor. Cine își va lega patimile, acela nu va mai fi stăpânit de ele, zice avva Avraam. Patima trăiește, dar e legată, nu produce daune. Omul caută citate biblice prin noi manuscrise din Israel și Egipt. Dar să le țină pe cele descoperite deja! Omul se năruie cu totul și apoi se zidește cu Hristos, zice avva Alonie. Când totul e distrus, Hristos reînnoiește, preschimbă, reconstruiește. Cine se bazează pe oameni, este ajutat de către aceștia, mai mult sau mai puțin. Dar cine se bazează pe Dumnezeu, acela este ajutat de El, zice avva Apfy. Este o diferență bazală.

Sfinte Cuvioase Neofit, purtătorule de icoană***, roagă-te pentru noi! Sfinte Părinte Niceta, darul Evangheliei, roagă-te pentru noi! Sfinților Casian și Gherman, râvnitori ai Tainelor, rugați-vă pentru noi! Sfinte Calinic, diamant al răbdării, roagă-te pentru noi! Sfinte Ghelasie, făclia luminii de sus, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Sfinte Leontie, credinciosule păstor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Sfinte Ioan Iacob, cel cu talanții lucrători, roagă-te pentru noi! Cuvioasă Teodora, locuitoare a Cerului, roagă-te pentru noi! Cuvioase Ambrozie de la Optina, roagă-te pentru noi****! Mijlociți pentru noi, sfinților Agapit Voinov, Arsenie Minim, Anatolie Zerțalov, Varsanufie Plehankov, Teofan Sokolov, Alexie Șepelev. Ajutați-ne să ne hrănim dorul după veselia sufletului!

Marius MATEI
____________________
*Mitropolit Bartolomeu Anania, Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieţii, Editura Doxologia, 2013, p. 66.
**Arhid. Constantin Voicu. Patrologie, vol. III, Editura Basilica, București, 2010, p. 9.
***Acatistier – sinaxar: sfinții români, Editura Platytera, București, 2010, p. 49.
****Mari stareți ruși, vol. I, Editura Sophia, București, 2008, p. 493.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

5 Comments

  1. Marius Matei 18 ianuarie 2023

    “Dumnezeu este aproape și nu ne va dezamăgi”. Așa scria acum 123 de ani o tânără din Asia, înainte de a fi martirizată, alături de 32.000 de creștini în regiunea chineză Shanxi. Ce mesaj! Cât curaj! Iisus ne redă viitorul, care ne fusese furat prin amăgire și viclenie de către diavol.

    Răspunde
  2. Marius Matei 18 ianuarie 2023

    Când mintea noastră este ocupată să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, șoaptele diavolului nu au pe unde să intre. Scopul Bisericii este ca membrii ei să semene tot mai puțin cu lumea și tot mai mult cu Iisus. Biserica are nevoie de pomi care aduc roade, nu de pomi ornamentali. Succesul e chiar mai periculos decât eșecul, deoarece naște mândrie și aroganță.

    Răspunde
  3. Marius Matei 18 ianuarie 2023

    Domnul Iisus Hristos nu Se lasă impresionat de case, haine, mașini, concedii. Imitându-L, vom găsi pacea inimii și vom scăpa de invidie. În timpul potopului, oamenii din Arcă vedeau doar Cerul, nu mai invidiau pe alții pentru un teren acoperit de apă.

    Pentru oamenii care vor doar succes lumesc, mersul la Biserică e un eșec. Așa să fie?! Ce folos dacă stăm la masă cu vedetele epocii, dacă nu stăm la masă cu Iisus?

    Iisus stă la ușă și bate, dar nu este un spărgător de uși. Fericiți cei ce Îi deschid!

    Răspunde
  4. Marius Matei 18 ianuarie 2023

    Să avem în noi gândul lui Iisus, să trăim cum trăiește El, să înviem cum învie El. Să gândim cum gândește El, să iubim cum iubește El, să iertăm cum iartă El. Să fim cu El nu doar pe Tabga la înmulțirea pâinilor, ci și pe Golgota, nu doar la mese, ci și la jug. Să ne gândim cum să dobândim cele de Sus, cele cerești, cele veșnice. E trist să fim săraci o viață, dar e tragic să fim săraci de har în veșnicie. 

    Cei ce vor să Îl scoată pe Dumnezeu de peste tot rămân doar cu singurătatea, cu violența, cu nefericirea. Nu există reclame la sare sau la practicarea credinței: lucrurile fără de care nu putem trăi nu au nevoie de publicitate. Drumul pe care mergem indică destinația spre care ne îndreptăm.

    Răspunde
  5. Marius Matei 18 ianuarie 2023

    Pentru a ne raporta corect la noi înșine, trebuie să ne raportăm la Dumnezeu. Scopul principal al întregii vieți creștine nu este de a-L schimba pe Dumnezeu, ci de a ne schimba pe noi. Pentru Cezar, murim noi ca să câștige el; pentru Iisus, moare El ca să câștigăm noi. Să nu ne fie frică de nimic, decât să nu ne depărtăm de El. Cu cinci minute de rugăciune în fugă, nu putem vedea minuni.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *