LOADING

Type to search

Editoriale

Ce înseamnă legalizarea intervenției fără autorizație asupra monumentelor istorice?

Share

Astăzi ni se mai ucide încă o dată istoria și trecutul, iar vestigiile trecutului nostru rămân ca niște copii abandonați în voia sorții de indiferența noastră. Baronii care ne guvernează, oligarhia semi-analfabetă pe care o avem în fruntea țării vrea să dea liber la intervențiile pe monumente istorice fără aviz. Pentru o mână de galbeni, ca de multe ori în trecutul acestei țări, conducătorii noștri agramați sunt gata să șteargă istoria noastră, știindu-se faptul că un neam fără istorie, fără trecut e ca un om care suferă de amnezie, care nu mai are nici un fel de identitate. Am văzut multe astfel de cazuri în străinătate. Vă întrebați de ce nu se întorc romanii în tară și vreți să se întoarcă? Nu se întorc pentru că nu știu cine sunt, nu știu de unde au plecat. S-au născut într-o țară pe care nu o cunosc și o resping pentru că nu o cunosc : Ţara e de proști, credința e desuetă, plină de superstiții. Cum să se întoarcă într-o țară pe care nu o cunosc, le e rușine cu ea ? Știți ce a spus George Enescu în copilărie pe când își pregătea concertul la Viena? A întrebat-o pe mama sa dacă e bine să spună la Viena că e roman. Când mama sa l-a întrebat de ce, răspunsul a fost să nu creadă că mă mândresc. Pentru el era o mare cinste faptul că e român.

Cum să aduci în țară niște oameni care nu au identitate? Știți ce sunt românii și chiar lucrez la o piesa pe tema aceasta ? Sunt niște orbi, care bântuie prin Europa în căutarea unei identități. Așa cum a bântuit fiul rătăcitor.

Cum să se întoarcă în țară când noi ne distrugem trecutul, ne distrugem identiatea cea mai profundă? Ne ucidem tradițiile și obiceiurile ? Românul, dezbrăcat de identitate, dezgolit de românitatea sa profundă, orbit de goana după câștig material și recunoaștere profesională care însă nu îi pot cumpăra identitatea profundă bântuie prin Europa. Îmbrăcăm identități de împrumut, care însă sunt ca niște haine de împrumut care trebuie ajustate, nu vin bine pentru că nu poți schimba o identitate. Așa cum spuneam într-un articol vechi apărut în Germania are loc un proces de deconstructie și reconstrucție identitară foarte dureros, dar românitatea e in gene și lucrul acesta am putut să îl constat când am cunoscut persoane care se trăgeau din câte un părinte român care nu le-a vorbit deloc de România, și totuși aceste persoane au început să caute, să afle, să își dorească să învețe românește. Identități second-hand pe care le îmbrăcăm așa cum ne îmbrăcăm și cu haine second hand, care binevoiesc să ni le arunce străinii… Am trecut și eu pe acolo, de aceea vorbesc în cunoștință de cauză. Este la fel de stupid ca și operația de schimbare de sex.

Revenind la legea ucigătoare de identități, se va putea interveni pe monumente istorice nici un fel de aviz. Orice clădire are într-un fel un suflet, o istorie, un trecut, este o prelungire a existenței noastre, a celor care ne ducem zilele între pereții ei, cu atât mai mult monumentele istorice sunt vestigii ale trecutului nostru și au fost martore atâtor evenimente. Vreme de 30 de ani, clasa politică care ne-a condus nu au fost în stare să ridice nimic în această tară, decât mall-uri și în cel mai bun caz câte o clădire de birouri, acum vor să șteargă și ultimele vestigii ale trecutului nostru. Da, este adevărat că de multe ori legislația greoaie și interesele îngreunau accesul la dosare și că multe monumente se prăbușeau până să se poată interveni asupra lor, fapt care se întâmplă și acum. Este dureros să vezi cum un edificiu se prăbușește sub ochii tăi pentru că altele sunt interesele statului și ale politicienilor corupți care se află în fruntea lui. Am văzut chiar edificii ale stilului brâncovenesc care stau să cadă. E bine că vodă Brâncoveanu a instaurat un stil propriu și a și murit ca să ne lase nouă ceva ca noi să avem de ce ne bate joc. Într-adevăr, era nevoie de o schimbare a legislației privitoare la patrimoniu, dar nicidecum de înlăturarea avizului necesar sau a contravențiilor aplicate în cazul intervențiilor fără aviz. Ce s-ar fi întâmplat cu biserica din Vința dacă nu ajungeam să o văd la timp ? Ar fi pierit din considerente de ordin economic în apele deversate de exploatarea minieră pentru că în afară de academicianul Marius Porumb, nimeni din cei care au văzut-o nu aveau pregătirea necesară ca să evalueze un asemenea monument. Ne mai plângem că pe vremuri comuniștii distrugeau clădirile istorice, la fel vor face și o fac prin ignoranța lor, prin șpăgile percepute ca să bage în seamă dosarul unei clădiri pe moarte și politicienii vremurilor noastre. Mă întreb care baroni locali dețin principalele clădiri istorice din centrele vechi ale celor mai mari orașe din România și cât va dura până ce aceste clădiri vor fi transformate în mall-uri și cafenele sub privirile nepăsătoare ale trecătorilor care vor ridica pur și simplu din umeri ? Astfel, afacerile imobiliare menite să îngroașe buzunarele aleșilor noștri ne ucid și ultimele vestigii ale istoriei.

În același timp, români, veniți cu bani din străinătate umplu țara de construcții chicioase pentru că nu mai învață să își iubească țara și cultura, să își respecte identitatea și tradițiile. Am să amintesc doar niște statui chicioase pe care le-am văzut acum câțiva ani într-un sat în care majoritatea locuitorilor sunt plecați peste hotare, care încercau să imite statuile renascentiste din Italia unde probabil că lucrează cei mai mulți dintre ei.

Bineînțeles, că în fata tăvălugului societății de consum, ce e istoria ? Relația om-obiect s-a desacralizat demult, acum nici obiectele și nici spațiile noastre nu sunt făcute să dureze și totuși psihologii au demonstrat că există o relație strânsă între confortul psihic și spațiul care ne înconjoară, poate că și din această cauză prezența unei clădiri vechi generează un confort, faptul că știm cine suntem, ne știm trecutul, există o continuitate între noi și înaintașii noștri, nu suntem copii abandonați. Avem niște părinți care ne-au iubit și ne-au lăsat o moștenire : un trecut, o cultură și datorită lor nu orbecăim prin istorie. Omul modern este un glob-trotter el nu trebuie să aibă istorie, trecut, nu trebuie să fie legat de o identitate, de o religie, de o cultură, el trebuie să fie acasă peste tot în lume, să nu mai aibă o casă, un spațiu, fizic, cultural sau geografic căruia să îi aparțină și pe care să îl numească casă. Dar, acasă nu înseamnă numai o casă, o clădire, ci este un spațiu fizico-geografic, dar și istorico-cultural care dă naștere unei apartenențe și unei identități, a unui știu cine sunt. Poate de aceea se și confruntă cu atâtea depresii societatea glob-trotterilor de astăzi.

În curând o să ajungă să trăiască mai mulți români în afară granițelor decât în România. Ce a ajuns România, un fel de mamă purtătoare pentru piață de muncă a țărilor europene? Noi înșine, ne renegăm istoria, identitatea noastră profundă și ne condamnăm la acest statut. În curând o să ni se scrie o nouă istorie, pe locul clădirilor pe care noi le condamnăm astăzi la pieire. Ce și-au dorit otomanii ca să supună mai ușor popoarele pe care le stăpâneau ? Să le elimine cultura și elitele, să făurească niște oameni goi, dezgoliți de trecutul și identitatea lor profundă, pentru că dacă nu ai trecut, nu ai vestigii care să amintească de acest trecut, nu ai nici identitate, nu știi cine ești. Același lucru l-au incercat și rușii, și mai cu seamă bolșevicii care s-au străduit să creeze omul nou și chiar stăpânirea austro-ungară din Transilvania. Este legea oricărei stapâniri și probabil se va reuși, mai ales dacă ne autodistrugem cu ajutorul noilor boieri vânzători de țară și istorie. Și noi stăm cu mâinile în sân așteptând această lobotomie. Românul va ajunge copilul avortat al Europei.

RALUCA PRELIPCEANU

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *