LOADING

Type to search

Chipul Pâinii

Editoriale

Chipul Pâinii

Share

Aţi vặzut cum creşte grâul în verile secetoase? Mic, pipernicit, de-o şchioapặ numai, dureros de împuţinat în fiinţa lui, dar face spic şi rodeşte. Cu trei, patru boabe – atât cât a putut şi el dupặ condiţiile pe care le-a avut, însặ îşi face datoria şi scoate la luminặ chipul pâinii. Când eram copii, mama ne arặta bobul de grâu şi ne spunea cặ pe el este înscris chipul lui Hristos. Mặ uitam cu teamặ la miracolul pe care îl ţineam în palmặ şi aşteptam sặ-mi vorbeascặ. Priveam cu luare-aminte ovalul acela micuţ de la capặtul bobului şi mặ gândeam în mintea mea de copil: “Oare ce-am sặ spun când o sặ mặ întrebe dacặ am fost cuminte în ziua aceea?” Era un dar de la Dumnezeu pe care-l percepeam pentru întâia oarặ, şi tot atunci am primit responsabilitatea de a cinsti şi de a pặstra acest dar. Pâinea era în conştiinţa noastrặ trupul Lui Hristos, de aceea niciodatặ nu trebuia s-o aruncặm pe jos. Dacặ se întâmpla sặ cadặ de pe masặ o bucặţicặ de pâine, mama o sặruta, se închina şi o punea la loc sau o dặdea unui animal s-o mặnânce. Ne spunea cặ-i pặcat sặ cặlcặm pâinea în picioare pentru cặ în ea se aflặ Hristos transfigurat, pe altarul de jertfặ din bisericặ şi pe masa fiecặrui om. El nu alege, se dặruieşte tuturor spre hranặ trupeascặ şi duhovniceascặ, cu dragoste şi rặbdare aşteptând şi iar aşteptând ca noi sặ-i primim jertfa.

 

Cum primim aceastặ jertfặ? De cele mai multe ori cu remarci “înţelepte”: “pâinea îngraşặ şi prosteşte“, “pâine goalặ“, “asta-i mâncare?”etc. Ne mai spunea mama cặ Dumnezeu pặzeşte pâinea de grindinặ, de secetặ, de potop dar de mâna rea, n-o pặzeşte. “Mâna rea “dispreţuieşte pâinea, o ignorặ, o aruncặ în cele mai neaşteptate locuri (la tomberon, în wc, pe stradặ etc). Îmi amintesc cặ mama fặcea semnul Sfintei Cruci pe fiecare pâine pe care o bặga în cuptor şi se bucura ca un copil când o scotea rumenặ, frumoasặ iar locul se umplea de mireasmặ şi har dumnezeiesc. 

Unde s-or fi dus  toate acestea şi la ce cotiturặ de drum ne-am poticnit noi?

Pâinea este bunặ atunci când îţi lipseşte. Ca toate lucrurile bune, abia dupặ ce o pierzi îţi dai seama de valoarea şi importanţa ei. Pâinea este alimentul de bazặ al românului. “Sặ-ţi câştigi pâinea “, sặ aibặ pâinea în mânặ “, “are pâinea şi cuţitul “sunt câteva reflecţii populare ce definesc importanţa pâinii în viaţa noastrặ. Lipsa ei este semn de sặrặcie, cu toate nenorocirile care urmeazặ. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când i-a învặţat pe Apostoli sặ se roage printre cererile cặtre Tatặl Ceresc a pus şi “pâinea noastrặ cea spre fiinţặ “, referindu-se la pâinea ca hranặ euharisticặ dar şi ca hranặ de toate zilele, care a fost datặ omului încặ de la Facere şi cu care poporul evreu a fost hrặnit în pustie. “Pâine îngereascặ a mâncat omul “…  În timpul foametei, spuneau bặtrânii cặ femeile mặcinau scoarţặ de copac, o amestecau cu diferite ierburi şi fặceau pâine. Aşa a rezistat poporul, copiii se nặşteau şi rugặciunea era pe buzele tuturor. În viitor, preţul pâinii va fi foarte greu de plặtit şi de acceptat. El se va reflecta în legile pe care le vor adopta aleşii noştri şi-n compromisurile pe care poate vom fi siliţi sặ le facem. 

 

Zilele trecute am vặzut un om care mânca direct din tomberon. Stặtea aplecat şi scotocea, lua ceva de acolo şi bặga în gurặ. Câtặ disperare era în gesturile lui numai un flặmând poate înţelege!  Noi, cei privilegiaţi (deocamdatặ ) credem cặ, dacặ acum sunt rafturile pline şi avem de unde alege, aşa va fi mereu. “Bogaţii au sặrặcit şi au flặmânzit, iar cei ce-L cautặ pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele“, ne spune proorocul pentru a ne aminti cặ nimic nu-i durabil pe pặmânt, nimic nu ne aparţine, decât numai veşnicia dacặ suntem dornici s-o câştigặm. 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *