LOADING

Type to search

Clubul violentei

Editoriale

Clubul violentei

Share

Octombrie ploios: Baschetbalistul american Chauncey Hardy, conducatorul de joc al echipei CSS Giurgiu, a decedat, duminica seara, dupa ce a fost batut intr-un club din Giurgiu de un grup de mai multi tineri. Sportivul a suferit un traumatism cranio-cerebral, iar in pofida eforturilor medicilor de la spitalul Bagdasar nu a mai putut fi salvat.

Sunt un fan al disciplinei şi al sportului, baschetul fiind favorizat. Această veste tragică m-a determinat să mă întreb în ce ţară trăim. Chiar înainte de aflarea ştirii, îl reascultam pe Cristian Bădiliţă la “Profesioniştii”, care declara că ar fi cea mai grea pedeapsă pentru el întoarcerea din Franţa în România.

Violenţa la care suntem supuşi zilnic nu ne îndobitoceşte. Îi opunem sfinţenia la care candidăm. A murit un mare sportiv, victimă a crudităţii animalice. Supunerea faţă de o lume inferioară nu poate decât să ne deraieze de la traiectoria firească. Ne rugăm pentru odihna veşnică a victimei şi pentru iertarea agresorilor. Nu îi judecăm, nu suntem cu nimic mai buni decât ei. Şi nu uităm: Violenţa este un teritoriu de exprimare a frustrărilor înghesuite. În creştinism, nu e loc de refulări egoiste, de orgolii şi de găşti. Depărtarea de iubire nu poate atrage decât ură. O ură dură, rece, ucigătoare.

Ştim că va trebui să evităm impunerea prin forţă: Violenţa este răutatea genetică neînţărcată la timpul potrivit. Nealtoită, ci supusă viclean-mincinosului. Violenţa este tot ceea ce desfigurează condiţia umană. Despre ce vorbim, despre stare angelică, când şi pe cea umană o pierdem? Şi nu e vorba despre putere: Violenţa este arma celor slabi. Şi nu e vorba despre genii: Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei. Şi nu e vorba despre educaţie: Violenţa este replica incultului.

Violenţa nu poate fi decât bastardul pasivităţii. Clubul este un cub al întunericului, un fum al amăgirii şi un loc al păcatului. Doar non-violenţa poate conduce la cea mai înaltă moralitate: cei făcători de pace sunt fericiţi. Concluzionăm, alături de Thomas Alva Edison: Suntem sălbatici până ne oprim din rănirea fiinţelor vii.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *