Editoriale

Concentrare până la Final

Marius Matei 24 martie 2014

Sala Sporturilor „Horea Demian” cântă la unison, încurajându-şi favoriţii. Baschetbaliştii de la „U” Mobitelco dau piept cu cei de la BC Mureş, manageriaţi de fostul „u”-ist Bubu Roschnavschy. Atmosferă impecabilă, mulţi tineri fericiţi să savureze un spectacol pe cinste. După înfrângerile cu Timişoara şi Ploieşti, fanii aşteptau o tresărire a sportivilor iubiţi. La intrare, vămuire serioasă. Ca pe aeroport. La pauză, clujenii conduc lejer. Hargrove – Silvăşan – Cuic ridică tribunele în picioare. Se părea că totul se îndreaptă spre o victorie anostă, banală, plictisitoare. Finalul este însă surprinzător. Mureşenii revin în forţă, recuperează punct după punct şi conduc prin reuşitele de excepţie ale vedetelor Ivanovic – Martinic – Jelenic. BC Mureş câştigă cu 88 – 81, deşi fuseseră conduşi la o mare diferenţă de scor după primele două sferturi. Clujenii au căzut pe final. Nu le-a mai ieşit nimic.

S-au crezut prea repede câştigători.

La fel cum procedăm cei care ne rugăm puţin, postim puţin. Deja ne vedem mântuiţi, fără să ne păstrăm râvna de la început. Nu ştim să ne dozăm corect efortul duhovnicesc, fără un antrenor-duhovnic priceput. Lăsaţi de capul nostru, pierdem orice tactică. Ne proiectăm deja o victorie iluzorie. Încă suntem în tranşee. Încă folsim armele Duhului. Meciul nu s-a terminat. E abia la jumătate. Dacă respectăm indicaţiile tactice, ca la început, adversarul nu ne va ajunge din urmă. Dacă ne vom da în stambă, ne vom umili singuri. E frustrant să pierzi aiurea.

Cea mai mare nenorocire a iadului este să fii conştient că ceilalţi sunt în Rai.

Pentru a evita această frustrare, trebuie să fim mereu vigilenţi. Partida are reguli, are galeria sfinţilor, are finalul în tensiune maximă. Dacă ne spovedim în prima săptămână de post şi considerăm că nu mai e nevoie să continuăm să postim până pe Golgota, în Vinerea Mare, suntem perdanţi. Ne salvează Împărtăşania: