LOADING

Type to search

Editoriale

Cronica unei minuni așteptate

Share

Dumnezeu mă cheamă la mântuire[1]. Mă cheamă la cercetarea adevărului[2]. Adevărul știe că trăiește ca un străin pe acest pământ. Și că își găsește ușor dușmani. Pentru că familia lui se află în ceruri. El cere un singur lucru: să nu fie condamnat fără să fie cunoscut. Începutul mântuirii este în a nu mă mai minți singur. Minciuna este doar o închipuire apărută în cugetare[3]. Adevărul este mântuirea de minciună:

  • Ochiul bolnav nu deosebește aurul de nisip. Mintea bolnavă nu deosebește adevărul de minciună[4]. Nu frumusețea ne face să iubim. Iubirea ne face să vedem frumusețea. Rugăciunea sfântului alungă șerpii din altar[5]. Să nu vă certați, că în curând toți vom muri și vom stăpâni doar mormântul[6].

Mă voi lăsa domol în voia lui Dumnezeu, iar El va veni și îmi va bucura sufletul[7]. Dacă medicamentule nu au nici un efect, înseamnă că nu trupul este bolnav, ci sufletul. Adevărata rugăciune nu necesită mai mult decât iubire față de Dumnezeu. Să ne rugăm pentru Prea Sfințitul Atanasie Akunda de Kisumu și Kenya de Vest, grav bolnav de trei săptămâni încoace! Vlădica are 48 de ani, s-a convertit pe când avea 8 ani. Este un bun cunoscător al teologiei, dar și al literaturii africane, al pedagogiei și al managementului. Este un mare catehet. A făcut multă misiune în Africa de Sud și în Japonia.

Credința într-un rezultat fericit o are și cel ce pornește pe mare și cel ce ia o hotărâre de căsătorie. Această credință este în stare să mențină viața, în condițiile cele mai critice[8]. În Arcă, omul pornește pe mare. Iar Biserica este Mireasa iubită. Nu este un proces de acumulare, ci de clarificare, de lămurire. De cernere, cum spunea la Cluj domnul Răzvan Bucuroiu, chiar dacă pâlnia timpului s-a îngustat.

Cel mai mare chin este singurătatea, lipsa iubirii, absența lui Dumnezeu. Cea mai mare minune este comuniunea, întâlnirea, părtășia, împreuna-slujire, nedezbinarea. Iar această minune se realizează de fiecare data când prieteni ai Pruncului de la Betleem se întâlnesc în duh de rugăciune, încărcându-se reciproc de speranță și primind forță pentru luptele duhovnicești viitoare. Omul intuiește sacrul și vrea să ia cu orice preț măcar o fărâmă, are mare nevoie.

Această întâlnire minunată este o stație de drum către mântuire, o confirmare a adevărului. Este frumusețea autentică și bucuria nealterată, este generozitatea, omenia, prietenia. Iar sfințirea Catedralei Naționale este o sfeștanie, o exorcizare a prezentului.

 

Marius MATEI

_____________________

[1] Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, IBMBOR, București, 1990, p. 450.

[2] Tertulian, Apologeticul, IBMBOR, București, 1981, p. 38.

[3] Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, IBMBOR, București, 1982, p. 42.

[4] Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IBMBOR, București, 2000, p. 1100.

[5] Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Sihăstria, 2011, p. 321.

[6] Ibidem, p. 331.

[7] Porfirie Kafsocalivitul, Antologie de sfaturi și îndrumări, Bunavestire, Bacău, p. 440.

[8] Luca 20, 1-8.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *