LOADING

Type to search

Editoriale

Cu cât timp înainte începem să trăim minunea din Betleem?

Share

Aş vrea ca neputinţa mea de a mă descurca în viaţă să nu-mi dea sentimentul inferiorităţii, ci al stării de copil al lui Dumnezeu, care cere mereu atenţie şi iubire şi ajutor la lecţii. Adevărata şi poate singura mea neputinţă este aceea de a nu şti să cercetez Voia Sa. Când nu o desluşesc, „faptele bune” pentru care trudesc sunt castele de carton, le ia crivăţul şi rămâne doar amărăciunea de a nu fi izbutit. De fapt, tristeţea de a mă fi înşelat. Doamne, ajută-mă să înţeleg Voia Ta şi să alerg sprinten spre împlinirea ei!

O naştere târzie, în noaptea albastră, schimbă sufletul dimineţilor noastre. Este Pruncul Sfânt, sosit la ceas de taină, în lumea nepregătită să-L primească. El, care nu a găsit o casă omeneasă să i se deschidă, ca să se nască în această lume, vine şi îşi face casă în noi, atunci când ne liniştim prin El.

„Bucuria înseamnă să fii locuit de Hristos.” spune părintele Dorin Picioruş. Deci bucuria noastră curată este casa în care se cade să-L aşteptăm şi pe care trebuie să i-o deschidem, când bate Sfânta Fecioară, gata să nască. Curând, ea ne va vizita, să n-o lăsăm să îngheţe la uşă!

Cu cât timp înainte începem să trăim minunea petrecută la Betleem? Nu ştim când vine Mirele, aşteptat de cele douăsprezece fecioare. Nu ştim nici când sufletul nostru va realiza ce înseamnă aşteptarea mântuitoare a naşterii unui prunc. Încă înainte de a începe durerile, există un presentiment al naşterii şi multe femei îl percep ca pe o covârşitoare bucurie, ca pe o energie cerească, revărsată din abundenţă, pentru ca proba de viaţă, naşterea (un act fiziologic greu) să decurgă cât mai bine.

„Bucuraţi-vă de naşterea Lui zilnică în voi şi veţi fi fericiţi pe deplin!” mai spune părintele Dorin în „Praedicationes”.

Iată răspunsul: Începem zilnic să trăim minunea petrecută la Betleem, nu-L uităm pe Cel dăruit nouă, ca să ne facem treburile, sarcinile de serviciu, îngăduind abuzurile, laşităţile, închizând ochii la toate păcatele lumeşti, întru care suntem ispitiţi, mai ales acum. Şi cea mai mare, mai tragică ispită, este aceea de a-L uita pe Dumnezeu, organizându-ne să-L serbăm.

Spune maica Siluana: „Îl putem uita pe Dumnezeu sau să-L folosim pentru a face ce ne dorim noi: binele asa cum îl vedem noi şi cu orice preţ, cu preţul călcării libertăţii celuilalt.” Din nou, voia noastră cea pierzătoare de suflet, chiar când ne închipuim că facem binele. Cât este jertfa în darul nostru pentru cei săraci şi cât debarasare de lucruri oricum nefolositoare, epuizate, fără harul de-a mai aduce bucurie?!

Când lumina dimineţii îţi dăruieşte peisajul cerului cu tente roz sau cenuşii, fii la fereastră, fii la rugăciune! Căci în această zi s-ar putea naşte în tine Pruncul Sfânt, vizitându-te mai devreme bucuria sărbătorii pe care o aştepţi! Din clipa aceea vei începe să auzi cântările îngereşti ce prevestesc minunile după care însetează lumea, cea care piere în necazuri. Glasul tău va putea slăvi, împreună cu îngerii, pe Cel ce a făcut bucurie pe pământ şi în ceruri, arătând neputincioasă puterea diavolului. Zilnic suntem chinuiţi de cel viclean, zilnic cerem izbăvirea din puterea lui!

Doamne, vreau să fiu într-o turmă cu îngerii, nu cu demonii, căci spune acatistul Naşterii Tale:

Slavă Ţie, Cel ce ai făcut cu oamenii şi cu îngerii o singură turmă;

Slavă Ţie, Cel ce ne-ai arătat nouă adâncul iubirii Tale de oameni.

Doamne, în această cântare, Voia Ta şi voia mea coincid. Şi oricând lucrul acesta se întâmplă, simt în inima mea clipind steaua cea mult strălucitoare pe care au văzut-o magii. Conducându-se după ea, ei au ajuns la Cel Neajuns, L-au văzut pe Cel Nevăzut. Călăuzeşte-mă şi pe mine întocmai, ca să-Ţi pot spune:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru noi Te-ai intrupat, Slavă Tie.

Vrând să ne descoperi taina cea din veac ascunsă, din toată zidirea ai ales slujitori ai tainei, Mântuitorule. De la îngeri pe Gavriil, de la oameni pe Fecioară, din ceruri steaua, de pe pămant peştera, unde ai binevoit să te naşti. Alege-mă şi pe mine, ca să Te aştept cu bucurie şi iubire, la fereastra pe care seara o albăstreşte; cu neschimbată bucurie de copil.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up