Cu stangul, inainte… mars!

Aşa suna comanda pe care ne-o dădea profesorul de Educaţie fizică după ce se canonea să ne aşeze în coloană după înălţime. Mărşăluiam apoi unul după altul tot apăsând pe stângul până când pierdeam cadenţa şi iute intrăm în ritm ca să nu observe zbirul din mijlocul cercului şi să facă vreo remarcă maliţioasă care ar fi distrus pe vecie dorinţa de inserţie socială  a vârstei ingrate ce încerca să-şi ascundă neîndemânarea.Şi asta până la următoarea oră când reîncepea procesul de instrucţie târând după el acelaşi dezgust şi aceeaşi teamă de ridicol.Nu eram motivaţi în nimic din ce făceam dar ne supuneam orbeşte unor aşa-zise programe de dezvoltare care mai mult ne inhibau decât ne ajutau să ne cunoaştem potenţialul. Şi ne înregimentam zi după zi înghiţind până la refuz producţiile socialiste ale făcătorilor de ştiinţă, artă şi morală  bolşevică . Ne-am risipit mai târziu mergând fiecare pe drumul vieţii ,unii spre libertate alţii, lăsându-se prinşi în binecunoscuta şi dobitoceasca mărşăluire cadenţată.

O fi vreo reminiscenţă din copilăria “fericită”a “epocii de aur” tendinţa de a păşi cu stângul în tot ce facem sau doar un vechi nărav de a tot tărăgăna şi de a ne gâlcevi pe problemele esenţiale pe care ni le-au lăsat “cu limbă de moarte “cei dinaintea noastră ?

Tot cu stângul ne alegem conducătorii şi în orice decizie hotărâtoare pentru viitorul copiilor noştri ca un făcut ne abatem tot spre stânga luând-o voiniceşte spre partea caprelor.

I-auzi !Era mai bine înainte că avea lumea servici şi era mai multă ordine că dacă ar fi lăsat Ceauşescu lumea să meargă la biserică altfel ar fi arătat acum România şi…Am uitat  repede epoca roşie în care a fost distrusă floarea culturii româneşti şi bisericile erau pângărite şi transformate în grajduri pentru animale .Am uitat şi de închisorile pentru copii ,de miile de nevinovaţi ucişi sau maltrataţi pentru că îşi mărturiseau credinţa strămoşească şi de multe alte nelegiuiri pe care martorii nici nu pot să le descrie.Am uitat prea curând îndoctrinarea cu ideologia ateistă care l-a scos pe Dumnezeu din case şi din şcoli semănând otrava necredinţei în  mintea oamenilor. Tot la blidul de linte ne gândim şi suntem gata să dăm pentru el ultima  pâlpâire de conştiinţă.

Alegem şi iar alegem . Alegem ca merele la piaţă pe cei care vor să ajungă sus şi să ne conducă destinele. Ne orientăm după cât de frumos vorbeşte alesul şi cât de bine ştie să-şi vândă promisiunile . Şi-i avansăm speranţele noastre într-o viaţă mai bună arătându-i cât suntem de necăjiţi şi câtă nevoie avem să ne manipuleze cineva de parcă i-ar păsa cuiva de noi mai mult decât de propriile interese.”Nu ştiţi ce cereţi!”spunea cândva Mântuitorul şi iată că persistăm în neştiinţă. Nu ştim sau nu vrem să ne punem viaţa în mâinile Lui şi să-I cerem ceea ce cu adevărat ne-ar fi de folos şi ar întrerupe şirul neîmplinirilor căci de la El vine “toată darea cea bună”.

Să ne dorim şi să ne rugăm să vină la conducerea ţării oameni credincioşi care cunosc istoria credinţei noastre şi ştiu că numai aşa putem  propăşi în iminenta odisee neagră a secularismului.

Să ne alegem oameni care preţuiesc pământul în care s-au născut şi n-au uitat cât de mult a fost înecat în sudori şi sânge.

Să ne alegem reprezentanţi demni care să poarte cu cinste numele de român în lume şi să facă din misiunea lor slujire apostolică.

Să ne rugăm ca să ne dăruiască Dumnezeu ploi liniştite ,aducătoare de roadă că pâinea noastră stă sub brazda uscată de pe plaiurile natale nu în grâul adus de aiurea.

Şi pentru orice fel de alegeri să-L rugăm pe Dumnezeu să ne lumineze şi să ne înţelepţească astfel ca făcând voia Lui să putem ieşi din orice situaţie oricât ar fi de grea.