CUM NE ASCULTĂ MÂNTUITORUL!

   Lumea se împarte mereu. Sunt semeni care colindă, care nu colindă şi problematizează colindul şi cei care pur şi simplu nu colindă. Dar mai toţi ascultă colinde. Unii o fac cu fervoare, alţii ocazional şi foarte mulţi la un pahar de vorbă. „Pune-ţi domnule şi un colind”- spune un chefliu ce tocmai a constatat că barmanul ascultă manele. „Acum, merge şi un cântec de ăsta de-a lui Hruşcă!”…
   Un altul ascultă colinde pe Radio. „Domnule, prea multe colinde. O să ne intoxicăm de acest mod de a ne introduce religia cu pâlnia”… Altul, se face că nu aude şi la un moment dat izbucneşte: „Ce e cu colindele ăstea sectare şi americane? Mai daţi drumul la tradiţii!” Apoi pleacă să îşi cumpere o sticlă de Cola sau dacă e naturist un set de Ginbo biloba sau un kilogram de papaya…
  Alţii, pur şi simplu tac şi se bucură de fiecare dar. Sunt oamenii care niciodată nu pun răul în faţă. Ignoranţi? Fără criterii? Superficiali cu mântuirea lor? Nu cred. Mai degrabă nişte autentici practicanţi ai creştinismului, nişte smeriţi, pentru care nimic în lume nu este pierdut şi fără de valoare, atâta vreme cît Mântuitorul Iisus Hristos însuşi se naşte pe pământ fără a mustra pe nimeni. Pruncul din Viflaem vine cu delicateţe pentru a nu se simţii oamenii prost. Îi ocoleşte. Trece prin spatele umbrei lor, se înnomeneşte într-o iesle şi se uită cu duioşie spre neputinţele lor…
Cam aşa cum ne ascultă Hristos şi acum colindele noastre…

Şi ninge în clepsidre şi ninge pe oceane,
Flămândă ne e viaţa de fulguiri cereşti,
Dar dacă astăzi ninge că să ne fie bine,
Să nu uităm de soare şi lacrimi omeneşti.


Şi ninge pentru mine şi ninge pentru tine,
E un hazard de milă şi pace pe pământ,
Copiii spun colinde peste hotare line,
Dar nu uitaţi prieteni, că plânsul este sfânt.


Şi ninge ca odată şi ninge ca-n poveste,
Pe turle de biserici se-ngroapă miei senini,
Iar tu ce-asculţi ninsoarea, ca pe o blândă veste,
Să nu uiţi că în lacrimi stau martorii divini.


Şi ninge de iubire şi ninge cu altare,
Prin jertfă punem iarna un început de zbor.,
Căci raiul ne aşteaptă şi mai nimic nu doare,
Şi ninge că e iarnă şi iar ne este dor.