Despre patimi și virtuți (2)
24 martie 2023
Share
Cine este irascibil nu este vrednic să fie nici preot, nici creștin, scrie Sfântul Ioan de Kronstadt. Cine este agitat, tulburat, nervos, mânios, nu poate liniști pe alții. Dacă nu știe el ce are de făcut, nu poate învăța pe alții. Dar nu judecăm patima lui, ci ne străduim să deprindem virtutea răbdării.
● Rugăciunea regelui Manase are o mărturisire-cheie: Eu Te voi preaslăvi în toate zilele vieții mele. Aceasta este calea spre fericire. Nu judecăm necredința altora, ci ne străduim să deprindem virtutea evlaviei.
Până în prezent, cunoaștem mai multe despre patimi, decât despre virtuți. Nu ar trebui să vorbim despre patimile altora, ci despre virtuțile lor. Nu ar trebui să vorbim despre virtuțile noastre, ci despre patimile noastre. Ca să captăm atenției generației tinere, etichetăm open-mindedness, citizenship, self-control. Ca să captăm atenția Creatorului, ne iubim semenii, nu doar vorbim despre asta, părăsim patimile, nu doar le criticăm.
Cea mai des întâlnită virtute este – probabil – cinstea, iar cea mai rar întâlnită virtute este – cu siguranță – modestia. Oamenii vor să fie cinstiți, dar se mândresc cu asta. Nu trebuie să fim mai buni sau mai răi decât alții, trebuie să fim mai buni decât eram înainte, trebuie ca fiecare azi să fie versiunea noastră îmbunătățită. Oricum, cele mai mati virtuți sunt cele spre folosul celorlalți: generozitatea, altruismul – exact ceea ce ne cere Evanghelia.
● Deci, să nu mâncăm prea mult, să rămânem cumpătați, să evităm bârfa, să nu pierdem timpul, să renunțăm la acțiunile inutile, să fim întotdeauna sinceri, să fim smeriți și discreți, să ajutăm pe cei care au nevoie.
În schimb, lista patimilor pare mult mai lungă. Asta și pentru că omul se gândește mai mult la ele, discută mai mult despre ele, decât despre virtuți. Azi e momentul să schimbăm asta în viața noastră, să schimbăm macazul, să ne convertim, să fim – în sfârșit – fericiți. Primim harul abia când ne despătimim cu adevărat. Dumnezeu ne dăruiește harul și nu are de gând să ni-l ia înapoi. Mai mult, Dumnezeu nu retrage niciodată Bisericii Sale harul, dacă ne întrebam unde îl putem primi. Merită cu adevărat să scăpăm de patimi! Dumnezeu conduce totul, nu noi.
În fiecare seară ne analizăm comportamentul, ca un negustor care vrea să vadă câștigul și pierderea, pentru a nu recidiva a doua zi. Puținul timp acordat lui Dumnezeu duce la multă nefericire, scrie Sfântul Nectarie de Eghina.
● În lipsa virtuților, totul se pierde. Cei care lucrează doar la aparențe nu Îl înțeleg pe Fiul lui Dumnezeu și Îl răstignesc pentru pretexte inventate de ei, deoarece ei nu vor să renunțe la patimi, iar virtuțile lor sunt o făcătură. Pentru ei, adevărul este ceva exterior, o poveste care vinde un produs, nimic mai mult. Iubirea Lui nu îi mișcă deloc și ei rămân ursuzi, crispați, nervoși, anxioși. Cei ce ratează întâlnirea cu Dumnezeu se întâlnesc cu propriul infern și rămân blocați în el.
Fiul lui Dumnezeu face în locul omului ceea ce omul nu a făcut: ascultare de Dumnezeu. Să ne lăsăm integral în voia Lui, fără a I ne împotrivi în nici un fel. Dacă ne imaginăm mereu că suntem primii, nu mai înaintăm. Dacă alții ne disprețuiesc, noi să iubim, să slujim, să jertfim. Dacă vedem un rănit, să îl ajutăm, nu să îl certăm că nu e tuns regulamentar. Dacă uităm virtutea simplității, cădem în patima complicării fără rost, pierzând normalitatea și fericirea.
● S-au dus mironosițele să vadă mormântul, dar Iisus le-a ieșit în Cale viu. S-au dus discipolii să Îl vadă înviat, dar El i-a trimis să facă ucenici din toate națiunile, vorbind despre virtuți. Ei nu s-au luptat cu conspirațiile oculte, ci cu patimile inculte.
Uneori, cu cât casele sunt prea mari, cu atât oamenii sunt mai nefericiți. Intervine autosuficiența, buiecia lui Adam din Paradis. Iisus nu a avut niciodată o casă a Lui și nu a atins nici un dinar. Principalele patimi se nasc din iubirea de bani, iar principalele virtuți din neatașarea de bani.
Evanghelia nu vorbește nicăieri despre libertatea de a oprima, de a amenința, de a îngrozi. Dimpotrivă, ea este exact inversul acestor aberații. Poate că virtuoșii vor fi mai puțin bogați, dar vor avea comori în Cer. Dacă ne vom înconjura de virtuoși și nu de pătimași, viața noastră va fi mult mai fericită, chiar dacâ mai simplă, mai onestă, mai firească, mai normală, mai lipsită de slava deșartă a celebrității. Alegerea e a noastră.
● Virtuoșii nu se răzbună pe pătimași. În această lume, pare că pătimașii câștigă. Nimeni nu îi crede pe virtuoși, datorită lipsei virtuților. Oamenii pătimași îi cred pe cei asemenea lor. Dar biruința virtuoșilor nu vine de la ei și nu vine acum. Medaliile le vor primi la finalul cursei. La asta se referă pasajul să nu judecăm păcatele altora. Nu avem nimic de câștigat. Noi vom pierde, dar Hristos va câștiga în noi. Asta e sigur.
Evanghelia ne ține în viață, ne hrănește, ne îndrumă, ne oferă totul, punându-ne în legătură directă cu Hristos.
Dan Marcovici
