Devirusare și reprogramare
15 august 2023
Share
Evanghelia reprezintă adevărul, câtă vreme o înțelegem corect. Ea devoalează minciunile diavolului și proclamă înfrângerea lui definitivă. Ea propune un nou mod de a gândi, identic cu al lui Iisus, nu cu cel al clișeelor eșuate ale păgânismului. Este cea mai bună știre posibilă: suntem salvați, să nu disperăm.
● Între două rele, nu alegem pe nici unul. Alegem Binele evanghelic, singurul care ne apropie de fericire. Iisus nu zice că este Tatăl, deoarece nu este, dar zice că este învierea, deoarece este. Ne scutește de neînțelegeri. Iisus dorește ca fiecare să creadă în cuvintele Lui.
● Evanghelia ne propune să fim surzi la zgomotul lumii, ca să auzim șoapta dulce a harului. Raiul fără noi nu pierde nimic, noi fără Rai pierdem totul.
● Turcul Evliya Çelebi descrie Ardealul de acum patru sute de ani și remarcă că toți românii au aceeași limbă și aceeași credință. După patru secole, am rămas cu aceeași limbă doar. Peste încă patru sute de ani, Domnul știe!
Vrem să primim harul și să învățăm să răbdăm și să iubim. Fără har, totul e nerăbdare și ură, o zbenguială obositoare și tristă. Pentru asta, avem nevoie de Biserică.
● Citim în „Păstorul lui Herma”: „Iubește adevărul și tot adevărul să iasă din gura ta, pentru ca duhul pe care l-a sălășluit Dumnezeu în trupul acesta să fie găsit adevărat de toți oamenii și astfel să fie slăvit Domnul, Care locuiește în tine.” Este cea mai bună investiție în viitor. Să nu mințim, ca să nu pierdem harul.
● Credința face totul posibil, iubirea face totul ușor.
De multe ori în viața spirituală suntem blocați, scrie pr. Paul Siladi. Ni se întâmplă să nu mai putem face nimic, rupturile noastre interioare să fie atât de mari încât să nu mai putem voi. Zăcem ferecați în neputință, sub stăpânirea răului. În asemenea momente, este posibilă salvarea prin intermediul unor oameni providențiali, care sunt dispuși să riște totul pentru noi, chiar și propria lor mântuire. Din iubire, salvăm pe alții, chiar dacă noi pierim, precum pompierii. Cine își cruță viața, o va pierde.
● Ce trist că plănuim doar lucruri pe care le putem face singuri, Dumnezeu caută oameni cu care să facă imposibilul! Biserica este adunarea celor chemați la mântuire, a celor devirusați de programele idolatre.
● Hristos este Stăpân, El conduce totul, iar rebelii vor fi pedepsiți. Cine Îl urmează fără rezerve devine apostol. Dumnezeu nu lasă nimic la voia întâmplării, cu atât mai puțin fericirea omenirii. Biserica e a Lui și așa va rămâne. Programele virusate sunt minciuna, dubla măsură, invidia și narcisismul anti-virusul este răbdarea nedreptății, smerenia de bună voie, evlavia.
Omul nu poate distruge Cartea lui Dumnezeu, dar se distruge pe sine dacă nu o urmează.
● Scopul e să scăpăm de virusul mândriei, al aroganței, al slavei deșarte, ca să ne putem ruga Domnului ca fii ai Lui, nu ca directori sau senatori. Azi citim Evanghelia după Marcu, care este un rezumat al Bibliei, o biserică mică și neaglomerată. Mai bine să înțelegem puțin, decât să înțelegem greșit. Evanghelia este un mesaj de alertă: adăpostiți-vă în Biserică, e singurul loc unde sunteți în siguranță în timpul furtunilor.
Toate cele efemere sunt mai amăgitoare decât visele și toate cele cerești sunt mai sigure decât răsăritul soarelui în ziua următoare.
● Toți se vor scula din morți, pentru că întregii firi i s-a dat harul învierii în Hristos. Mare va fi atunci deosebirea dintre cei ce vor învia. Iad înseamnă înstrăinare de tot binele pe care ni-l putem închipui. Raiul este fericire fără sfârșit.
● Când se închide ușa planurilor noastre, Dumnezeu deschide ușa planurilor Lui. Cu El, nu vom rătăci calea, vom primi putere și ghidaj.
O predică nu este predică, dacă nu se adresează păcătoșilor. Medalia de aur pentru cele mai multe adicții nu e bună de nimic.
● Cea mai sinceră rugăciune este cea în care recunoaștem că nu pricepem mare lucru, dar avem deplină încredere în Dumnezeu.
***
În cartea „Marie la vivante”, de Pierre Claverie, Fecioara este prezentată precum un simbol al așteptării lui Mesia, al prezenței lui Dumnezeu printre oameni. În Maria, Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează. Maria, mama lui Iisus, este, așa cum o arată paginile cărții, și mama noastră în ale credinței. Ea ne conduce la Fiul ei, ne învață să aprofundăm relația cu Dumnezeu; ne însoțește în viața de credință cu rugăciunea ei. Ea este modelul nostru, deoarece, asemenea ei, suntem chemați să dăm trup Cuvântului lui Dumnezeu și să ducem acest Cuvânt acelora pe care îi întâlnim.
● Să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie în noi, să ne locuiască: aceasta este cea mai frumoasă chemare a omului. Când privim spre pământ simțim îngrijorare, când privim spre cer ni se umple sufletul de pace.
Uşă tainică a mîntuirii, Maria din Nazaret este Aleasa lui Dumnezeu, mărturisind şi mijlocind în ceruri, cu putere mare, pentru tot sufletul omenesc aflat în nevoie, scrie Răzvan Codrescu. După Înalțarea lui Hristos la cer, ucenicii s-au adunat în jurul ei.
● Adormirea Maicii Domnului şi strămutarea ei cu trupul la cer, a fost aşa: cînd Hristos a voit ca Maica Sa să se mute la El, a înştiinţat-o printr-un înger: „E timpul să te iau la Mine, maică! Aşa cum ai umplut de bucurie pămîntul şi pe cei de pe pămînt, tu, cea cu har dăruită, tot aşa bucură acum şi pe cele cereşti! […] Moartea nu se va lăuda cu privire la tine, căci tu ai purtat în tine Viaţa, făcîndu-te vas al Meu; pe acesta nu-l va sparge prăbuşirea cea de pe urmă, nici nu-l va înghiţi umbra întunericului…”. Nici mormântul nu i-a putut opri rugăciunea. Se roagă neîncetat pentru noi. Te iubim, Maică a Vieții!
● Numele Maria – cu numeroase derivate şi compuse în lumea creştină: Marian(a), Marilena, Marieta, Marica, Mariţa etc. – redă numele evreiesc Maryam sau Miryam. Cu o altă semnificaţie, ca formă feminină a numelui Marius (probabil de la „maritus”, căsătorit), Maria exista şi în latină (de unde provin şi Marin/Marina).
● Sfântul Ambrozie, episcop de Milano, le îndeamnă pe toate mamele din lume să o imite pe Sfânta Fecioară și să o iubească, ca să se poată bucura de Dumnezeu. Ar trebui să aducem oamenii la Hristos, nu la propriile opinii despre creștinism.
● Retras două zile la țară, recitesc – după treizeci de ani – manualele de greacă și de latină din liceu: „Sicut et nos dimittimus debitoribus nostris”. Așadar, să iertăm și să răbdăm nedreptățile, nu să scoatem iataganul la fiecare conversație. Să ne gândim la Iisus, nu suntem primii care suntem nedreptățiți.
● Biserica ne învață frumosul: să nu gândim absurdități și să nu comitem atrocități. A găsi adevărul nu înseamnă a găsi ce ne-am închipuit, ci a renunța la închipuiri. Michael Cunningham – și sute alții ca el – scriu că nu preferă frumusețea, ci averea. Biserica ne ajută să evităm astfel de ispite, să regăsim normalitatea, umanitatea, generozitatea și bucuria.
Evanghelia nu ne învață doar să facem lucrurile bine, ci ne vestește un Nou Legământ și o Nouă Creație.
● Să avem puterea de a le ierta altora datoriile, conștienți că am beneficiat și noi de clemența împărătească a Stăpânului ceresc, care așteaptă de la noi manifestări pe măsura grațierii noastre.
