LOADING

Type to search

Editoriale

DIALOGUL SURZILOR

Share

În ultimul timp am citit câteva luări de poziţie referitoare la Sinodul din Creta. M-a uimit faptul că, deşi există o polemică intensă, care uneori a şi degenerat, nu există, de fapt, un dialog real. Taberele pro şi contra, radical diferite, au formulat, fiecare în parte, prin reprezentanţii săi marcanţi, o părere care are o anumită coerenţă. Există, desigur, ca în toate polemicile, şi oameni care habar nu au despre ce vorbesc, dar, ca mai toţi oamenii cu idei puţine şi fixe, le apără înverşunat. Dar nu la ei mă refer, ci la corifei, unii dintre ei teologi respectabili, intelectuali cu articole şi studii serioase.

Ei bine, în linii mari, fiecare tabără şi-a definit poziţia, iar apoi a polemizat fără măcar să încerce să răspundă argumentelor celuilalt, înglobându-le în propriul studiu şi contraargumentându-le. Nu. Nimic din toate acestea. Apărarea credinţei astăzi înseamnă un monolog perpetuu, chiar şi pentru teologii respectabili. Cine are o brumă de cunoaştere a Sfinţilor Părinţi ştie că, încă din vremea apologeţilor perioadei primare, dialogul, fie el şi inventat în forma lui scrisă, a fost nu numai o formă stilistică, ci, mai ales, o cale de a demonta ereziile. Aşa s-a plămădit Ortodoxia, aşa s-au precizat dogmele, aşa s-a vădit dreapta credinţă, adevărul până la urmă. Iată de ce poţi reconstitui arianismul, în liniile lui directoare, doar citindu-l pe Sfântul Atanasie. Semn că marele teolog alexandrin cunoştea foarte bine erezia pe care o combătea şi îi acorda spaţiu, timp şi energie pentru a o combate.

Astăzi am reuşit să facem un pas hotărât înapoi. Am delimitat două tabere, am hotărât, fiecare în parte, că avem dreptate, iar acum urmează să trecem direct la atac. Un fel de război tâmp, în care oameni inteligenţi luptă cu arme proaste, din care, sunt ferm convins, nu va câştiga decât dracul…

Cristian CURTE

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *