Editoriale

Dragostea nu se termină

Lumea Credintei 27 august 2023

Măsura dragostei este dragostea fără măsură. Singura noastră vină să fie că L-am iubit prea mult. Niciodată iubirea oferită nu e prea multă. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai fericiți. Nu există sportiv prea antrenat, nici creștin prea generos, este loc de mai mult. Putem iubi mai mult, ca să urâm mai puțin, ca să iertăm mai mult, ca să ne mâniem mai puțin, ca să răbdăm mai mult. Dragostea pe care Dumnezeu ne-o oferă ajunge tuturor și nu se termină niciodată. Dacă ne vom ghiftui sufletul cu nimicuri, nu vom mai simți dragostea.

• Circulă o știre pe portalurile creștine: O femeie atee a atacat în tren un bărbat care vorbea despre Dumnezeu, dar a fost oprită de băiatul ei, care era mut, dar care a început să vorbească și să îi spună că acel bărbat e trimis de Dumnezeu. Așa lucrează iubirea.

• Dacă ne-am îndeplini datoria creștină, ar exista mult mai puțină mizerie sufletească în lume. Liturghia este scuza ca să lipsim de la alte activități duminicale, nu invers. Să nu banalizăm adevărul, să nu pocim mesajul.

☆ În Rai ne vom întâlni cu frații avortați, cu mătușile avortate. În Rai nu vom mai fura, nu vom mai fi lacomi, nici mânioși, nu vom mai avea ură, nici măcar migrene. Asta e dovada iubirii divine față de nou. Să mai avem răbdare câțiva ani și vom scăpa de neputințe, de ispite, de chinuri, de tristețe. Să iertăm pe toți, să iubim pe toți, să ajutăm pe toți, să ne rugăm pentru toți.

• Semnul prezenței lui Dumnezeu nu este prosperitatea sau lipsa durerii, ci bucuria inimii. Semnul absenței lui Dumnezeu este minciuna: profeții mincinoși despre care spune Hristos că vor veni spun minciuni, distorsionează adevărul, prezintă invenții proprii ca fiind biblice, amenință, se răzbună, calomniază, încurajează superstiția și dominarea prin frică și tocmai ei – ereticii – îi acuză de erezie pe cei drepți.

• Ce e mai rău decât o alegere proastă precum păcatul: o alegere proastă repetată.

Ne înfrânăm aici de la cele defecte, ca să ne bucurăm dincolo de cele perfecte. Ne separăm aici de cele lumești, nu ne lăsăm posedați de ele, ca să unim dincolo cu cele cerești. Ne înfrânăm aici de la orice formă de ură, ca să deprindem dincolo iubirea adevărată, inepuizabilă, perfectă. Dacă secretul fericirii constă în trăinicia relațiilor, atunci relația noastră personală cu Dumnezeu este vitală pentru dobândirea veșniciei fără chinuri.

• Cauza nefericirii noastre nu se află în alții, ci în noi înșine, în îndepărtarea noastră de Dumnezeu, în brutalitatea manifestată față de cei pe care ar trebui să îi mângâiem. Cine se golește de har se umple de luciferism. Necredința înseamnă să mizezi tot ce ai pe o șansă infimă și să pierzi.

Hristos Domnul Se roagă pentru noi ca om, dar Îşi arată şi dărnicia ca Dumnezeu.

• Nimeni nu a devenit sărac datorită dărniciei. Este limbajul inimii, singurul pe care orbii îl văd și surzii îl aud. Zgârcenia închide ușa fericirii și o deschide pe cea a tristeții. Hristos nu este zgârcit și învață doar generozitatea. De la toți discipolii Lui se așteaptă să fie darnici, nu avari. Hristos Se roagă pentru noi ca Mare Preot, ca toți să învățăm lecția Binelui.

• Hristos ne avertizează să evităm orice formă de ipocrizie, de habotnicie, de superstiție, de ură. Este o resetare absolut necesară, chiar dacă cei neresetați ne vor privi ca pe niște virusați. Hristos aduce învățătura despre fericirea veșnică, nu dacă anafura se ia înainte sau după aghiazmă. Să vedem păcatele noastre și virtuțile altora, nu invers.

☆ Sunt sigur că textul Evangheliei nu a fost modificat, nu a îngăduit Sfântul Duh așa ceva. În plus, dacă ar fi vrut cineva să decupeze câteva cuvinte, acelea ar fi fost cele adresate de către Hristos tânărului bogat: „Vinde tot ce ai”. Este exact diferența majoră dintre tinerii bogați din elita Romei păgâne și tinerii săraci din Biserica primară. Restul sunt mii de eseuri inutile menite doar să nu găsim foaia pe care o căutam.

☆ Dacă Hristos nu e singura noastră comoară, nu e nimic cu adevărat pentru noi, suntem niște prefăcuți. Iată de ce de două milenii mesajul deranjează, în loc să elibereze: Majoritatea vor avere, nu veșnicie. Nu trebuie să fim mai mulți, nici mai bogați, ci mai rugători. Hristos nu ne-a promis că vom fi majoritari, nici că vom avea privilegii. Să vindem tot, pentru a dona săracilor, să Îi vindem Lui păcatele!

Să nu răstălmăcim cuvintele lui Dumnezeu, cum a făcut demonul Asmodeu cu Eva. Să împlinim cuvintele Lui și să ne cerem iertare pentru neîmpliniri, dar să nu punem în gura Lui cuvintele noastre, ca să ne justificăm inerția spirituală. Dumnezeu ne spune să nu avem idoli și nu lasă loc de nici o excepție. Nici banul, nici telefonul, nici croaziera să nu fie idoli. Nici chiriile să nu fie idoli.

• În Evanghelie, mesajul e clar: Să credem, să ne botezăm, să răbdăm oricât e necesar, să ne hrănim cu Trupul Lui, să nu ne adunăm comori, să bandajăm rănile altora, să dialogăm cu El, să ne dorim viața veșnică mai mult decât orice bonus lumesc.