Dumnezeu ne cere iubire, nu realizări
12 februarie 2023
Share
Fiecare om crede într-o oarecare măsură că lumea a început când s-a născut și, în momentul părăsirii ei, suferă că trebuie să lase Universul să rămână neterminat, prea puțin raportându-se la Creator și la eternitate și agățându-se cu disperare de fiecare clipă efemeră. De aici vin mândria și nefericirea.
Cheia unei vieți fericite nu este să ai realizări de care să fii mândru, ci să Îl iubești pe Dumnezeu din toată inima.
Să căutăm să Îl mulțumim pe Dumnezeu, nu pe oameni. Asta înseamnă o schimbare radicală, o dezvățare de o obișnuință rea. Să nu fim duplicitari, nici morocănoși, nici ursuzi, nici doritori de succes efemer. Dacă nu scăpăm de ea, mândria ne va costa extrem de scump.
Evanghelia nu este concepută de mintea omului, nu cuprinde ideile omului, nu este un rezultat al rațiunii omului, nu are legătură cu imaginația omului, nici cu știința lui, nici cu energia lui, nici cu visele lui. Evanghelia este divină și ne cere iubire, nu achiziții, medalii, glorie sau succes.
● Să ne centrăm întreaga viață pe bunătatea lui Dumnezeu. Să învățăm cum să trăim cu Hristos în fiecare zi, primind încredere și putere de la El. Să ne gândim cum putem să Îl facem cunoscut pe Hristos unei lumi ostile.
Să apărăm lucrarea Evangheliei în lume, călăuziți de Dumnezeu. Fiecare om are dreptul să își recunoască misiunea. Fiecare om are dreptul să își îndeplinească misiunea. Să nu alergăm în zadar, ci să vestim doar adevărul divin descoperit. Să nu facem discriminări de nici un fel, nici dezbinări, să fugim de prejudecăți și de bigotism.
● Dintre miile de miliarde de la Adam încoace, nici un om, nici măcar unul singur, nu este înșelat de Hristos.
Intervenția mântuitoare a lui Dumnezeu este necesară, deoarece omul a păcătuit și s-a înstrăinat de Adevăr, omul s-a răzvrătit și a încercat să își ia viața în propriile mâini, omul a vrut să trăiască împlinindu-și poftele păcătoase și agățându-se de mândria lumii și de falsele realizări trecătoare.
● Cea mai importantă întrebare: Cum ne putem împăca cu Dumnezeu?
Să ne unim cu Hristos, astfel încât El să trăiască în noi.
Cubanezul Alejo Carpentier, în cartea sa Împărăția lumii acesteia, accentuează câteva adevăruri esențiale:
1. Fără credință, omul nu știe nici de ce suferă, nici de ce speră.
2. În această lume, omul trudește pentru alții, dar aceștia nu vor fi mai fericiți aici și acum.
3. Omul nu găsește fericirea, deoarece nu o caută unde trebuie.
4. Omul își găsește sensul vieții doar în măsura în care iubește.
5. În Rai, totul este odihnă și bucurie.
● Un om trăiește pe Dumnezeu încrezându-se în harul Lui, nu în forțele proprii. Un astfel de om corectează erorile de credință, pentru că acestea îl fac nechibzuit. Un astfel de om experimentează lucrarea lui Dumnezeu prin credință.
Un om își începe călătoria către Dumnezeu când crede cu adevărat.
Greșim în purtare, greșim în motivație, greșim în slujire, greșim în închinare. Haideți să ne purtăm cu smerenie, să ne motiveze doar iubirea divină, să slujim cu bucurie și să ne închinăm așa cum am primit de la apistoli!
Puterea credinței ne dă energia necesară pentru a trăi o viață sfântă.
În ciuda realizărilor lui, omul rămâne de multe ori întinat de lipsa iubirii, de egoism, de invidie, de mânie, de lăcomie, de nerăbdare, de deznădejde.
Dacă Dumnezeu nu ne-ar iubi îndeajuns, am fi pierduți.
● Dumnezeu este cu noi mereu. Acest adevăr ar trebui să ne umple viețile și fiecare Paști ar trebui să fie pentru noi o întâlnire nouă și specială cu Dumnezeu, când permitem ca lumina și harul Lui să intre adânc în sufletul nostru.
Liturghia li se pare lungă doar celor care au iubirea scurtă.
