LOADING

Type to search

Editoriale

E imposibil pentru cine nu face binele să nu facă răul

Share
Omul începe din nou în fiecare zi, în ciuda a tot ce știe, împotriva a tot ce știe, scrie Cioran. După fiecare spovedanie, o luăm de la capăt. Să fim dispuși să fim începători. Să ne străduim însă și de nivelul celor avansați, să nu fim comozi.
Începutul este întotdeauna azi, nu mâine, nici cândva. Asta zicea și Mary Shelley și nu greșea. Începutul este cea mai importantă parte a lucrării. Venirea harului este debutul lucrării de mântuire. Fără har, totul este fără rezultat.
În fiecare scop, există și un început. Unii sunt reticenți la nou și nu vor să se dezvețe de vechiul rău. Numai că avem cine să ne învețe. Dacă nu avem povățuitori, să ne rugăm Domnului să ne scoată în cale călăuze luminoase.
Finalul este mai aproape decât credem și este deja scris: Răul a fost înfrânt, bătălia decisivă s-a dat deja. Tot ce ne-a mai rămas de ales este momentul corect pentru a începe, fără tergiversări inutile.
Începutul este întotdeauna ACUM. Presupun că voi spune că totul a început cu o scrisoare de dragoste, scrisă de apostoli, după cum le-a dictat Duhul.
În literatură și în viață urmărim în cele din urmă, nu concluzii, ci începuturi.
La început ..
când raza și ziua încă nu au existat deloc, a existat un fel de strălucire care luminează universul.
Această strălucire este lumina cunoașterii și a bunătății.
Această strălucire va străluci în mod constant și constant,
chiar și după ce toate stelele și lunile din acest vast univers au dispărut.
Doar pentru că nu am făcut niciodată ceva bun nu înseamnă că nu putem începe. Când totul se va sfârși, Dumnezeu va rămâne. El este începutul și sfârșitul. Iar El va fi în noi.
Când stăm și vorbim cu Creatorul universului înainte ca ziua să înceapă, nu trebuie să ne facem griji cu privire la modul în care se va termina.
Mai înainte de a ne întoarce în pământ, Doamne, învredniceşte-ne să ne întoarcem la Tine şi caută spre noi cu blândeţe şi cu har.

Idolul are o celebritate efemeră. Tinerii de azi nu mai cunosc idolii bunicilor lor. Doar Dumnezeu rămâne în veac Același.

Existența lui Dumnezeu este copleșitoare pentru fiecare om, o abundență de iubire și de har, un început decisiv al speranței.
Să nu permitem trecutului nostru să dicteze posibilitățile viitorului nostru. Niciodată nu ne vom simți întregi, decât ne vom dedica integral slujirii lui Dumnezeu.
Împărăția Noului Început nu încetează să mai existe dacă unii o ignoră. Adevărul ne fericește, iar lăcomia ne înnebunește. Un început înseamnă să spui: Am vrut să schimb lumea. Dar am constatat că singurul lucru pe care cineva poate fi sigur că îl schimbă este pe sine. Există un singur colț al universului pe care poți fi sigur că îl vei îmbunătăți și acesta este propriul tău sine.
Tot ce se întâmplă înseamnă ceva; nimic din ceea ce faci nu este niciodată nesemnificativ.
Iubirea alungă frica; dar invers frica izgoneste dragostea. Și nu numai dragostea. Frica alungă, de asemenea, inteligența, alungă bunătatea, alungă toate gândurile despre frumusețe și adevăr.
Trebuie să fim dispuși să renunțăm la viața pe care am planificat-o, astfel încât să avem viața care ne așteaptă.
Dumnezeu nu ne dă la o parte. Omul trebuie să se pocăiască, iar când se va pocăi şi se va ruga Îl va simţi pe Domnul lângă el sau chiar în el. Domnul nu ne lasă niciodată.
Dumnezeu nu ne lasă niciodată singuri. Nu ne trece cu vederea, nu ne abandonează, ci se face părtaş la suferinţa noastră. Pentru unii oameni, lucrurile pe care lumea le oferă sunt mai atractive decât lucrurile veșnice. De aici provine nefericirea omenirii.
Este adevărat că Dumnezeu nu ne-a răspuns tuturor întrebărilor, dar ne-a dat suficiente răspunsuri pentru a fi siguri că ne putem încrede în El şi că-L putem urma.

La Prislop am întâlnit o doamnă care a venit tocmai din California să se roage la mormântul părintelui Arsenie Boca! Un cutremur sufletesc extraordinar, care depășește orice obstacol. Oamenii încă își amintesc de marele cutremur din Mendoza (Argentina, secolul al XIX-lea), dar uită care este sfântul ocrotitor în fața cutremurului: Sf. Dumitru. În același veac, Harriet Beecher Stowe (cea care a scris Coliba unchiului Tom) vorbea despre frumusețile create de Dumnezeu și dăruite deopotrivă tuturor, nu doar unora. Omul reconciliat și premiat nu renunță, știind că adevărata recompensă nu va întârzia.

Este aproape imposibil pentru o persoană care nu a făcut nici un bine să nu facă nici un rău. Este aproape imposibil pentru o persoană care nu dorește limpezimea să nu dorească adversitatea, dezbinarea, scandalul. Atitudinea omului, iar nu aptitudinea lui, va determina altitudinea (înălțimea spirituală) lui (Zig Ziglar). Oamenii extraordinari (sfinții) au ceva în comun: sentimentul slujirii. Primul pas în îndepărtarea păcatului este recunoașterea lui ca păcat. Al doilea, dorința de a scăpa de el.

zzzzzzzzzzzzziomiomcoim

Viața omului este un lung șir de începuturi, de plonjări în marea taină, încă necunoscută. Omul încetează să mai caute greșeli în creația divină și învață să accepte dragostea divină absolută. Nădejdea noastră vizează o fericire imposibil de măsurat. Cu cât crește pericolul, cu atât mai mare este puterea salvatoare.

În aceeași zi (21 martie) este Ziua Internațională a Sindromului Down, putem ajuta enorm. În aceeași zi este și Ziua pentru combaterea insomniei și Ziua teatrului de păpuși. Fiecare alege ce sărbătorește, cu cine și pentru ce, respectând opinia celorlalți. Tot pe 21 martie este sărbătoare națională în Namibia, simbol al luptei pentru eliberare. Fostă colonie germană, Namibia este populată – în mare parte – de vechii boșimani, vânători de antilope. Încă este loc de multă misiune, peste tot în lume.

De îndată ce omul crede în Dumnezeu, va ști ce are de făcut. Va avea rezerve suficiente de etuziasm și de perseverență. Nu va fi dominator, ci plin de bunătate.

Boala de obște: amânarea, zice Sfântul Tihon Zadonski. Numai că binele nu suferă amânare. Fără râvna de a face bine, toate se duc de râpă. Binele scoate afară răul, așa cum este scos afară dușmanul dintr-o cetate. Scos afară, răul dă năvală din nou, rămâne un ispititor, dar nu mai stăpânește, tulbură, dar nu mai poruncește, zice Sfântul Diadoh. Să nu căutăm virtuțile în alții, ci în noi! Răul este acela care nu Îl lasă pe Dumnezeu să strălucească în noi, să extirpăm orice răutate! Gândul că poți duce o viață creștină, plină de bunătate și – în același timp – să păstrezi și legătura cu tot ceea ce e corupt, este deosebit de înșelător. Să găsim câte un sens duhovnicesc pentru fiecare lucru care ne înconjoară. Să fim silitori pe băncile școlii duhovnicești unde învățăm permanent. Dumnezeu ne va dărui o neîncetată biruință. Victoria binelui nu este nici accidentală, nici de scurtă durată.

În anul 752, Ștefan Secundus a murit la trei zile după ce a fost ales episcop al Romei, iar lista oficială a Vaticanului nici nu îl mai cuprinde în enumerare. Așa trebuie privită viața: un scurt segment în care trebuie să facem mult bine, fără să vrem statui sau ca strada natală să poarte numele nostru. Timpul este un segment de timp între cădere și reîntoarcere, nimic mai mult.

În 1956, Pakistan devine prima republică islamică din lume, după ce făcuse parte din imperiul persan, apoi din imperiul lui Alexandru Macedon, apoi din imperiul Maurya, apoi din imperiul Gupta, apoi din imperiul Mogulilor, apoi ținuse de colonia britanică India. Imperiile trec, deși par invincibile. Pe unele, istoria nici nu le mai consemnează. Doar binele supușilor acelor imperii rămâne veșnic. Fiecare locuitor din Rawalpindi sau Lahore știe că oricine nu face binele, face răul.

În 2001, stația orbitală MIR s-a dezintegrat în atmosferă, deasupra Pacificului de Sud. Cântărea 140 de tone și a orbitat 15 ani în jurul pământului. Tehnica nu este fără cusur. Nu rezolvă dezintegrarea, extincția. Poate nici nu își propune asta. Dar nu face bine când atacă credința, depășindu-și competențele. Tehnica este un mijloc, nu un scop. Poate fi folosită în scopul propagării binelui peste tot. Numai să nu ajungă pe mâinile unora care nu fac binele.

Ceea ce știm este extrem de puțin, ceea ce nu știm este imens. Măcar binele pe care îl știm să îl facem, ca binele primit ca răsplată să fie imens. Noi urmăm pe Hristos, alții preferă să urmeze FANTOME. Moștenirea vieții veșnice nu ține de acuratețea calculelor, ci de exteriorizarea binelui. Existența vieții după moarte nu este doar probabilă. Să nu ne încurcăm în ițele răutății, ci să descâlcim foamea celorlalți. Oamenii se resemnează prea facil în faza mizeriei morale, dar nu renunță să se salveze din mocirlă. Puterea harului îi resuscitează permanent. Cu condiția ca omul să spună întregul adevăr, să se lepede de toată minciuna.

Omul bun este onest, fericit și plin de speranță. Scăpat din lanțul capriciilor neașteptate, poate ajuta la eliberarea altora.

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *