LOADING

Type to search

Editoriale

Evanescent

Share

Lumea este un brad de Crăciun. Azi e verde și plin de luminițe, pozat și iubit. Mâine e uscat și atuncat la gunoi, uitat de toți. Și fu și trecu și parcă nici nu fu. Lumea este trecătoare. Azi există un cuvânt nou: evanescent. La fel de efemer precum sinonimul lui.

Toți creștinii avem o adicție, aceea de a participa la Liturghie. Este singurul loc unde biruim efemerul. Nu putem trăi cu adevărat fără Liturghie, ca să nu crească în noi puterea fiarei.
 
Nu ne descurajează efemeritatea universului, deoarece știm că Dumnezeu vrea să împartă veșnicia cu noi. Ori de câte ori suntem superficiali ne aflăm într-o stare jalnică. Prin credință dobândim un larg orizont sufletesc.
Când ne-a dat porunca iubirii, Hristos chiar asta a vrut să spună. La final, să avem o singură vină: aceea că L-am iubit prea mult.
 
Păcatul tâmpește, iar de tâmpiți nu are nimeni nevoie. Așadar, păcatul este o direcție greșită a vieții. O aglomerare de itemi ce provoacă demotivare. Mașina vieții noastre este defectă, doar sfinții ne mai pot tracta până la destinație.
Participarea la Liturghie nu este o pierdere a duminicii, ci un câștig al vieții, un reper solid și o oază în călătoria spre Cetatea Sfântă. Câtă vreme ajungem la destinație, uităm oboseala acumulată și lungimea drumului.
Să nu ne credem mai talentați decât suntem. Să nu ne credem campioni după zece egaluri, doar pentru că nu avem nici o înfrângere. Duminica are această menire, să ne amintească că Hristos a câștigat, în locul nostru, pentru noi. Am putea găsi Raiul, dacă l-am căuta. Să nu mai fim îndoliați, de parcă Hristos nu ar fi înviat.
Liturghia este Victoria la care suntem chemați să fim părtași. Dacă ne tot repetăm că vom pierde, exact asta se va întâmpla. Este momentul să părăsim această deznădejde. Mereu ni se șoptește că nu vom reuși. Este o perfidie. Că nu vom reuși nimic. Este o ispită, iar aceasta trebuie respinsă numaidecât.
Un șobolan este scos din bucătărie cât mai urgent posibil. Așa ar trebui extirpat orice păcat din suflet, până nu distruge tot. Trist este când hrănim coloniile de șobolani din noi, în loc să le exterminăm. Casa rozătoarelor are un nume biblic: gheenă.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *