LOADING

Type to search

Editoriale

Evanghelia care ne dă curaj!

Share
Astăzi se citește o Evanghelie (Mt 9, 1-8) care ne dă mult curaj!
Este vorba despre vindecarea unui paralitic, țintuit pe crucea patului său de suferință: două scânduri și-o otreapă. Cărat pe brațe de ai lui, adus în fața Domnului în starea în care era – dar nu pentru judecată, ci pentru tămăduire – slăbănogul nu suflă nici un cuvințel. Asistă (așa cum era obișnuit) la ceea ce se întâmpla în jurul lui, fără să poată interveni din captivitatea bolii sale. Deși acum era vorba chiar despre el!
Duelul verbal dintre Hristos și cărturari, purtat în fața patului său, i-a amplificat angoasa: dacă Acesta se răzgândește? Dar dacă e doar un fals profet, care nu are putere de a vindeca? Chinul sufletesc al suferindului probabil că atinsese cote de avarie…
Însă Hristos, imperial, face lumină atât în gândurile nevăzute ale oamenilor, cât și în materia umană, în fiziologia răvășită de păcat. “Iertate sunt păcatele tale“, apoi, “Ridică-te, ia-ți patul și mergi la casa ta“ – așa a grăit Mântuitorul spre uimirea și spaima celor prezenți. Iar pasajul evanghelic se încheie admirabil: “Iar mulțimile, văzând acestea, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere.“ Auziți: care dă oamenilor asemenea putere! Așadar, Hristos era cât de poate de recognoscibil în datul Său uman, era aliniat perfect condiției omenești, de aceea și faptele sale păreau cu atât mai spectaculoase, mai uimitoare. Un om ca toți ceilalți să facă lucruri pe care nu le mai făcuse nimeni până la El…
Cu adevărat, Îi strălucea viața prin harul dumnezeiesc, iar cei care L-au întâlnit în viața lor au simțit – ba chiar au înțeles asta, strălucind la rându-le!
Și noi strălucim: mai stins, ce-i drept, dar chiar și după 2000 de ani…
Răzvan Bucuroiu

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *