Expectatii de Craciun

Aştept Crăciunul, nerăbdător precum un copil. Există o atmosferă de sărbătoare în comunitate. Îmi vine să cred, nu mă surprinde şi mă rog să sporească râvna tuturor. Aştept Crăciunul, impunându-mi să nu mă bazez pe statistici seci, să nu colectez fonduri, ci suflete pentru veşnicie. Aştept Crăciunul, mai ales aştept să cântăm cu toţii „Din cer senin”… Aştept lacrima de bucurie de pe faţa fiecărui mag. Îmi impun să nu fixez nici un target lumesc, pentru ca Duhul Crăciunului să lucreze în voie. Aştept spovedanii sincere, reîntoarceri ale risipitorilor, aştept convertirea bogaţilor în filantropi. Rămân însă ipocrit şi fariseu… De aceea, aştept doar pe Dumnezeu.

Aştept steaua, pentru a mă călăuzi şi a îmi reaminti să nu mai bombănesc şi să nu banalizez cele sfinte. Aştept dezlegarea duhovnicului, în lupta nedisimulată de despătimire (împotmolită la un etern restart). Aştept cel mai grandios eveniment: întâlnirea cu Dumnezeu! Aştept să scap de stadiul patologic, de oboseală şi de greutate, prin misterul Crăciunului. Din otrăvitor, să devin, în sfârşit, râvnitor. Aştept să descopăr sinceritatea, pentru a scăpa de povara aparenţelor. În faţa Modelului, nu voi ezita. Aştept lipsa de viclenie, de uneltire… Aştept curajul de a fi cu Dumnezeu.

Aştept pe Pruncul Iisus, împreună cu Feciora Maria, în casa mea. Îmi recunosc vinovăţia, superficilitatea, egoismul… Dumnezeu acceptă să vină în casa mea, nu îi este scârbă de mine, nicidecum (nu că nu aş merita). Sunt mic de statură (ca Zaheu), mic de statură duhovnicească. Nu vreau să fiu nici renegat, nici corupt. Dumnezeu mă va ajuta. Aştept să mă văd aşa cum sunt în cea mai clară oglindă, Dumnezeu. Aştept să nu fiu prea împovărat de timpul acestei lumi. Aştept ca a noastră civilizaţie să fie marcată de prezenţa lui Dumnezeu în oameni. Aştept să nu fiu sufocat de fricile lumii, pentru că, în comparaţie cu Crucea lui Hristos, crucea mea este doar o cruciuliţă.