Fără înspăimântare de Crăciun
Share
Etica autopermisivă a omului contemporan încearcă privatizarea Decalogului[1]. Muribunzii îngrijiți de sfinți nu au apreciat doctoratele, ci mângâierea, îndemnul la speranță și rugăciunea cu o veselie copilărească. Elementul de bază este mijlocirea Sfântului Sfinților pentru noi[2]. Oricât de lungă și de dureroasă este Calea Dreptății, ea duce – în cele din urmă – la Dumnezeu[3]. Etica autopermisivă înmulțește patimi și anxietăți[4], deoarece confundă binele cu bunul (de consum). Nu este suficient să vezi scara, trebuie să urci treptele.
Azi a nins enorm. Un autobuz a derapat si a blocat tot drumul. Trei ore am rămas fără soluție de evadare. Obstacolul era de-a curmezișul căii de acces. Exact așa ne blochează păcatul, nu ne lasă să înaintăm și patinăm pe loc. Cei care se pun de-a curmezișul nu ajung la destinație.
Mântuirea este una singură: cea adusă prin Iisus Hristos. Colonizarea altor planete poate fi un proiect realizabil, dar omul tot va muri și pe Marte.
Creștinismul debordează de entuziasm, dar și de seriozitate. Nașterea Fiului lui Dumnezeu în lume înseamnă întâmpinare, nicidecum înspăimântare. Creștinul este pe cale, iar Cel Născut este Calea. Creștinul nu mai este, așadar, înspăimântat. Este salvat, mântuit. Opera este completă. Mântuirea este rezultatul unei acțiuni divine pline de iubire, compasiune, generozitate. Întâmpinarea sărbătorii este recunoștință și mulțumire.
Principala preocupare a omului este căutarea mântuirii. Prin Nașterea Fiului lui Dumnezeu, omul găsește ceea ce căuta de secole. Nu știm în amănunt cum va fi viața în Rai, dar știm cu siguranță că există. Dumnezeu se ține întodeauna de cuvânt când promite ceva, iar cea mai mare făgăduință făcută omului este viața veșnică. Acest echilibru mesianic nu se câștigă fără efort.
Adu-i aminte sufletului tău că este veșnic[5]! Fă război cu vicleanul care te dezbină! Mulțumește-I Pruncului divin că este atât de răbdător cu obrăznicia ta[6]! Nașterea Lui este copilăria mântuirii tale. Nu mai ridiculiza bucuria prin comerț cu globuri. Odată cu El, ne naștem cu toții. Crăciunul este unica șansă de a ne regăsi nevinovăția[7].
Marius MATEI
_______________________________________
[1] Teodor Baconsky, Ispita binelui, Anastasia, București, 1999, p. 15.
[2] Paula Bud, Șabatul. Istorie și eshatologie, Limes, Cluj-Napoca, p. 322.
[3] Francis Cornford, De la religie la filosofie, Herald, București, 2009, p. 197.
[4] Cristian Bălănean, Despre adicții și patimi, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2013, p. 73.
[5] Macarie Egipteanul, Cuvinte ascetice și epistole, vol. I, Doxologia, Iași, 2017, p. 219.
[6] Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Gânduri despre calea mântuitoare, Sophia, București, 2009, p. 93.
[7] Dumitru Horia Ionescu, într-un material trimis pentru Lumea credinței.
