LOADING

Type to search

Editoriale

Fiecare sfințire de biserică este o nuntă

Share
Nu ne putem bucura de rai dacă pretindem că nu suntem păcătoși. Cea mai importantă armă a lui Lucifer este ignoranța oamenilor față de mesajul Evangheliei. Soluția este să aducem slavă fapelor lui Dumnezeu (Iov 36, 24), nu ale oamenilor: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
De ce ne rugăm? Dumnezeu cunoaște limba română, ne putem ruga în orice limbă, ne rugăm pentru că suntem polițiști răniți în misiune și comunicăm cu baza, solicităm întăriri și echipe de salvare. Ne rugăm ca să fim binecuvântați, să primim sprijin în ispite, pentru a ne apropia de Dumnezeu tot mai mult, pentru că nu avem altă intrare în fericirea veșnică din rai. Resursa noastră principală este harul, iar scopul vieții este înmulțirea harului. Orice altceva este deviere de la traseul mântuirii.
Viața poate fi plină de regrete, dar niciodată nu vom regreta că L-am iubit pe Dumnezeu. Constatare: Podcastul despre banii noștri cei de toate zilele au mai multe vizualizări decât catehezele despre har. Nu majoritatea dictează normalitatea, ci Dumnezeu.
● Tot căutând cutii pentru mutat, găsim sicriul, pentru mutarea cea mare. Iar prietenii de ajută, nu doar dricarii, ci și îngerii care ne preiau la un moment dat, ca să ne ducă să ne întâlnim cu sfinții.

Suntem admiratori ai unor vedete care nici măcar nu ne cunosc, în loc să îl iubim pe Iisus, care a murit pentru noi și ne-a scăpat de infern. Dumnezeu nu ne vrea narcisiști. Nu vrea să avem o părere exagerat de bună despre noi, cum are Lucifer cel real sau Narcis cel fictiv.

● Nu vom cunoaște niciodată plinătatea lui Hristos, până nu vom recunoaște goliciunea tuturor celorlalte lucruri. Abia când vom renunța la narcisism, pacea lui Dumnezeu va coborî în inimile noastre. Când vom renunța la narațiunea despre cât de grozavi suntem, viețile noastre se vor schimba. Lumea nu va mai fi un loc rece în mijlocul verii.
Inteligența artificială niciodată nu va înlocui omul (și nu doar canibalii din Tahiti cred asta). Narcisismul nu va înlocui niciodată altruismul. Iadul este un surogat ieftin al raiului. Iar între Lucifer și Dumnezeu nici nu există comparație. Lucifer ne vrea narcisiști, egoiști, trufași, nu Dumnezeu.
● De bună seamă că și la mântuirea noastră contribuția lui Dumnezeu este incomparabil mai mare decât ceea ce se atribuie hotărârii noastre libere. Aceasta e pricina pentru care s-a spus că nu depinde de voința noastră ori de alergarea noastră, ci de milostivirea lui Dumnezeu, scrie Origen. De noi depinde începutul: renunțarea la narcisism și practicarea carității.

Ascultam azi Mozart pe internet și un comentariu mi-a atras atenția: „Bravo, ai talent, abia aștept următorul tău album!” Da, „În Rai”, am vrut să răspund. Asta așa, ca un mic zâmbet, să nu mai fim atât de înverșunați împotriva lui x sau a lui y, nici atât de încrâncenați, nici atât de bosumflați fără motiv, nici atât de lacomi, nici atât de zgârciți, nici atât de dificili.

● Pământul făgăduinței ne așteaptă, nu pleacă nicăieri. Să nu mergem acolo singuri, să ducem cu noi cât de mulți putem, de mână, în brațe, în cârcă, pe targă. Nici nu mai contează cum ne stă părul sau de ce bombănesc unii despre noi.
Există un subiect mai important decât toate celelalte: Dumnezeu. Există un predicat mai valoros: mântuiește. Acesta este enunțul-cheie: Dumnezeu mântuiește. Restul sunt fițe, mofturi, apucături. Cei etichetați aici drept anti-sociali se vor integra perfect în rai. Doar cei narcisiști vor rămâne pe dinafară, cu Lucifer cel învins.
● Dumnezeu ne dă har, nu prestigiu. Ne vrea smeriți, nu plini de sine. Plini de har, goi de slavă deșartă. Noi să ne micșorăm și El să crească. Sa dăm slavă Lui, nu alții slavă nouă. Să fim normali, sinceri, nu prefăcuți și ipocriți.
Când ne trimite într-o misiune sau ne scoate în cale o persoană, Dumnezeu nu face greșeli. Când ne dăruiește un talant și nu alt talant, Dumnezeu nu face greșeli. Când ne binecuvintează cu bogăție sau sărăcie, cu sănătate sau boală, cu companie sau singurătate, Dumnezeu nu face greșeli. Când îngăduie seceta sau ploaia, succesul sau ratarea, multul sau puținul, Dumnezeu nu face greșeli. Singura greșeală o facem noi, atunci când nu îl iubim destul.
● Ca să scăpăm de narcisism, scrie părintele Rafail Noica, avem nevoie de tăcere și sărăcie: să tăcem mai mult și să ne îmbogățim mai puțin. Doar Lucifer zice invers. Când Dumnezeu vrea să reverse har îmbelșugat asupra poporului, întâi îi cere să se roage și să nu se mai trufească.
Nu e suficient ca boții să deruleze un soft de rugăciuni, deoarece ei nu au cum să transmită harul. Fără har, totul e o nerozie. Inteligența artificială în biserică este o erezie narcisistă, un sacrilegiu. Dumnezeu a trimis o Persoană să moară pe cruce, nu un bot. Persoana a dat harul altor persoane, nu unor boți. Boții pot ajuta mult în multe domenii seculare, nicidecum în Casa Persoanei pline de iubire. Nu poți iubi un bot așa cum iubești o mireasă. Nu poți iubi un bot așa cum îl iubești pe Dumnezeu. Există o limită a decenței religioase care e bine să nu fie depășită. Noi avem libertate, nu suntem boții nimănui.
● În săptămâna aceasta am spovedit doi poeți și am rămas uimit de frumusețea sufletelor lor. Cine iubește poezia nu are cum să nu îl iubească pe Dumnezeu, Poetul poeților. Frumusețea și normalitatea ne purifică gândirea de narcisism. În loc să ne plângem de întuneric, mai bine să aprindem o lumină.
Biserica este mireasa și Hristos este Mirele, iar sfințirea bisericii este nunta, apogeul haric al comunității, recunoștința supremă, angajamentul revalidat, bucuria neegalată. Totul pentru El și pentru slava numelui Lui. Este o declarație de dragoste. Îl iubim pe El mai mult decât ne iubim pe noi înșine.
● Nunta Miresei prefigurează ziua în care poșta nu va mai livra scrisori, în care pruncii nu vor mai ajunge la crematoriu, ci harul va fi totul în toți. O zi de sfințire e o zi în Rai, un bonus neașteptat și nemeritat.
● Noi jefuim Raiul de fiecare dată când primim har. Suntem cei mai fericiți hoți. Mai bine decât să jefuim iadul, deoarece iadul a fost jefuit deja de Iisus, a fost distrus. Deci, haideți la sfințirea care se ia cu asalt, fără șovăire, fără scuze gen „am alt program”. Și mai câștigăm un patron: Sfântul Zotic din Niculițel, ale cărui sfinte moaște vor fi așezate în sfânta masă.
● Cele mai mari frici ale oamenilor sunt vorbitul în public și moartea. Deci, preoții care țin panegiricul la înmormântări sunt destul de curajoși. Cu toate acestea, emoțiile sunt mult mai mari la sfințiri. Chiar copleșitoare uneori. Este un amestec al neputinței noastre cu harul Lui.
Doar Dumnezeu știe taina bucuriei noastre și taina nebucuriei noastre, taina înțelepciunii și taina neînțelepciunii, taina comuniunii și taina singurătății, taina puterii și taina neputinței. Dacă ne încredințăm Lui toate, vom fi salvați, vom trece peste micile neînțelegeri, ca să scăpăm de marele chin.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *